De ce merită să afișezi codurile de deșeuri pe coșuri, chiar dacă nu e obligatoriu

Dacă ai intrat vreodată într-o firmă unde coșurile de gunoi au mici etichete cu coduri numerice (20 01 01, 15 01 02 și altele) poate ți s-a părut un detaliu minor. În realitate, acele coduri fac parte din limbajul oficial al gestionării deșeurilor. Sunt codurile din catalogul european, pe care orice companie trebuie să le folosească atunci când ține evidența deșeurilor generate și face raportările către APM.

Ce e interesant e că legea nu obligă pe nimeni să le afișeze direct pe coșuri. Nu există un articol care să spună „pe fiecare recipient trebuie să apară codul de deșeu”. Și totuși, tot mai multe firme aleg să o facă din motive foarte simple, dar importante.

Când ai mai multe tipuri de deșeuri (hârtie, plastic, resturi menajere, ambalaje contaminate, uleiuri) e foarte ușor ca lucrurile să se încurce. Etichetele cu coduri ajută angajații, personalul de curățenie și chiar firmele de colectare să știe exact ce se află în fiecare recipient. Nu mai apar confuzii, nu se amestecă fluxurile și totul devine mai ușor de verificat.

La un control de la Garda de Mediu, inspectorii vor să vadă dacă firma știe ce coduri de deșeu generează, dacă are contracte corecte și evidențe complete. Faptul că ai coșurile etichetate clar arată că ai tratat serios partea de conformitate și că sistemul tău intern e bine pus la punct. Nu e un detaliu decorativ ci e un semn de profesionalism.

Dacă folosești o aplicație de raportare (cum e mediu.eco), afișarea codurilor pe coșuri leagă direct lumea fizică de cea digitală. Angajații pot nota rapid „am predat deșeul din recipientul 20 01 01 către salubritate”, fără riscul de a încurca fluxurile. În timp, aceste mici detalii reduc erorile și simplifică raportările.

Afișarea codurilor e și o formă de educație internă. Oamenii învață treptat ce înseamnă fiecare flux de deșeu, care e diferența dintre „plastic curat” și „plastic contaminat”, sau de ce uleiul uzat are nevoie de alt tratament. E un mod discret, dar eficient, de a forma o cultură organizațională bazată pe responsabilitate.

Există și cazuri unde etichetele nu mai sunt doar opționale. De exemplu, la deșeurile periculoase, la cele medicale sau la anumite substanțe chimice, legislația cere ca recipientele să fie clar marcate, cu simboluri de pericol și, adesea, cu codul de deșeu. În aceste situații, etichetarea e o cerință de siguranță, nu doar o preferință.

Nu trebuie să aștepți o obligație legală pentru a face un lucru util. Afișarea codurilor de deșeuri pe coșuri e o măsură simplă, ieftină și elegantă care arată că firma ta își respectă mediul, angajații și legislația. Într-o lume unde controalele devin tot mai stricte și transparența tot mai importantă, un mic autocolant poate face o mare diferență.