Codul de deșeu 19 10 02 – deşeuri neferoase

Codul 19 10 02 se referă la deșeurile neferoase rezultate din procesul de mărunțire a unor deșeuri care conțin metale.

În practică, este vorba despre fracția de metale neferoase recuperată după ce un flux complex de deșeuri este mărunțit într-o instalație de tip shredder și apoi separat în mai multe componente.

Metalele neferoase sunt, în principal, metalele care nu sunt bazate pe fier. Într-o astfel de fracție pot apărea aluminiu, cupru, alamă, zinc și alte metale sau amestecuri de metale neferoase, în funcție de materialele introduse în instalație.

De regulă, după mărunțire, fierul și oțelul sunt îndepărtate prin separare magnetică, iar metalele neferoase sunt recuperate ulterior prin alte tehnologii de sortare, cum ar fi separatoarele cu curenți turbionari sau alte sisteme bazate pe proprietățile fizice ale materialelor.

Prin urmare, codul 19 10 02 descrie un rezultat al unui proces de tratare a deșeurilor și nu o categorie generală pentru orice deșeu din aluminiu, cupru sau alte metale neferoase.

Exemple de deșeuri incluse

În funcție de instalație și de tipurile de deșeuri procesate, sub codul 19 10 02 pot fi întâlnite:

  • fragmente de aluminiu recuperate după mărunțirea unor deșeuri complexe
  • bucăți de cupru separate dintr-un flux rezultat după shredder
  • amestecuri de cupru, alamă și aluminiu rezultate după separarea fracției feroase
  • fracții neferoase recuperate din vehicule scoase din uz după mărunțire
  • metale neferoase recuperate din aparate sau echipamente mărunțite
  • concentrate de metale neferoase obținute prin sortare mecanică după shredder

Compoziția poate varia destul de mult. Unele instalații produc o fracție neferoasă mixtă, care este sortată ulterior, iar altele pot separa mai precis aluminiul sau alte metale.

Ce deșeuri nu intră, de regulă, la 19 10 02

La fel ca în cazul codului 19 10 01, una dintre cele mai frecvente greșeli este clasificarea doar după material.

Faptul că un deșeu este din aluminiu, cupru sau alamă nu înseamnă automat că trebuie încadrat la 19 10 02.

De exemplu, nu intră automat aici:

  • resturile de aluminiu rezultate direct din producție
  • decupajele și șpanul din metale neferoase rezultate din prelucrare mecanică
  • cablurile de cupru scoase din instalații electrice
  • țevi sau fitinguri din cupru și alamă rezultate din lucrări de instalații
  • dozele din aluminiu provenite din activități comerciale
  • profilele sau tablele de aluminiu scoase din uz
  • deșeurile metalice neferoase colectate și depozitate înainte de mărunțire

În cazul metalelor neferoase recuperate prin alte operații de tratare mecanică poate fi relevant, de exemplu, codul 19 12 03 – metale neferoase. Diferența dintre 19 10 02 și 19 12 03 trebuie stabilită în funcție de procesul care a produs efectiv fracția respectivă.

Cine generează frecvent acest tip de deșeu

Codul 19 10 02 este întâlnit în principal la operatorii specializați în tratarea deșeurilor metalice.

Generatorii direcți pot include:

  • instalații de mărunțire a deșeurilor metalice
  • centre de reciclare dotate cu shreddere
  • instalații pentru tratarea vehiculelor scoase din uz
  • instalații care procesează aparate și echipamente cu conținut important de metale
  • instalații de recuperare a metalelor după mărunțire

Pentru un birou, restaurant, magazin, hotel, depozit obișnuit, instituție publică sau asociație de proprietari, codul 19 10 02 este foarte rar relevant ca deșeu generat direct.

O astfel de firmă poate produce sau preda deșeuri din aluminiu ori cupru, dar mărunțirea și separarea acestora are loc, de regulă, ulterior, la operatorul care le tratează.

Greșeli frecvente de clasificare

Cea mai frecventă greșeală este alegerea codului 19 10 02 pentru orice deșeu neferos.

Un electrician care strânge cabluri de cupru, un atelier care produce resturi de aluminiu sau un magazin care elimină profile metalice nu generează automat codul 19 10 02.

O altă greșeală este folosirea aceluiași cod pentru toate metalele rezultate din instalația de mărunțire. Dacă procesul produce separat o fracție feroasă și una neferoasă, acestea ar trebui diferențiate: 19 10 01 pentru fier și oțel și 19 10 02 pentru fracția neferoasă.

De asemenea, un reziduu mixt de shredder care conține doar câteva fragmente de aluminiu sau cupru nu trebuie automat clasificat ca 19 10 02. Codul trebuie să descrie fracția neferoasă recuperată, nu un reziduu eterogen în care metalele neferoase sunt doar una dintre componente.

Observații privind colectarea și depozitarea

Într-o instalație de reciclare este util ca fracția neferoasă să fie menținută separat de fier și oțel, de fracția ușoară de shredder și de celelalte reziduuri.

În funcție de dimensiunea particulelor și de cantitatea produsă, materialul poate fi păstrat în containere metalice, bene, boxe pentru depozitare în vrac sau saci de dimensiuni mari.

Este importantă evitarea contaminării cu:

  • plastic și cauciuc
  • sticlă și materiale minerale
  • uleiuri și alte reziduuri lichide
  • fracții ușoare și praf
  • deșeuri generale provenite din alte activități

Pentru această fracție, principala problemă practică nu este, de regulă, mirosul sau igiena specifică deșeurilor biodegradabile, ci puritatea materialului și posibilitatea de valorificare ulterioară.

De ce este importantă separarea corectă

Metalele neferoase pot avea o valoare importantă pentru reciclare, iar separarea lor corectă permite recuperarea unor materiale care altfel ar rămâne într-un reziduu mixt.

După îndepărtarea fierului și oțelului, instalațiile de tratare pot utiliza separatoare cu curenți turbionari, sisteme pe bază de densitate, senzori sau alte tehnologii pentru a recupera aluminiu, cupru și alte metale.

O fracție mai curată este mai ușor de sortat și de valorificat. Dacă este amestecată din nou cu plastic, cauciuc, fracții minerale sau deșeuri feroase, poate fi necesară o nouă etapă de separare și poate scădea valoarea materialului.

Concluzie

Codul 19 10 02 – deșeuri neferoase este destinat fracției de metale neferoase rezultate din mărunțirea deșeurilor cu conținut de metale.

Poate include aluminiu, cupru, alamă, zinc sau amestecuri de astfel de metale, dar simpla prezență a unui metal neferos nu este suficientă pentru alegerea acestui cod.

Pentru clasificarea corectă trebuie urmărit procesul care a generat deșeul. Dacă materialul provine efectiv dintr-o instalație de mărunțire a deșeurilor metalice și reprezintă fracția neferoasă recuperată din acel proces, codul 19 10 02 este relevant. Dacă firma produce direct resturi de aluminiu, cabluri de cupru sau alte deșeuri metalice fără această etapă de tratare, trebuie analizat codul corespunzător activității care le-a generat.