Codul 19 02 07* se utilizează pentru fracțiile uleioase și concentratele periculoase rezultate în urma unor operațiuni de separare desfășurate într-o instalație de tratare a deșeurilor.
În practică, un deșeu lichid care conține apă, uleiuri și alte impurități poate fi separat prin decantare, centrifugare, filtrare cu membrane, evaporare sau alte metode fizico-chimice. Procesul poate produce mai multe fluxuri distincte: o fracție de ulei, un nămol și o fracție apoasă. Uleiul sau concentratul separat poate fi încadrat la 19 02 07*.
Codul descrie un rezultat al tratării, nu orice ulei uzat generat direct de o firmă. Aceasta este diferența principală care trebuie urmărită în practică.
Asteriscul arată că 19 02 07* este un cod de deșeu periculos. Prin urmare, materialul nu trebuie considerat nepericulos doar pentru că o parte din apă sau din sedimente a fost îndepărtată.
Exemple de deșeuri incluse
În funcție de instalație și de procesul folosit, codul 19 02 07* poate include:
- stratul de ulei separat prin decantarea unor ape uleioase
- fracția uleioasă recuperată prin centrifugarea unor amestecuri de apă, ulei și nămol
- uleiul colectat de la suprafața rezervoarelor în care sunt tratate deșeuri lichide uleioase
- concentrate uleioase rezultate din tratarea cu membrane
- concentrate rezultate prin evaporarea unor lichide industriale contaminate
- fracții bogate în hidrocarburi rezultate din tratarea unor emulsii uzate
- concentrate periculoase rezultate după separarea apei și a impurităților din deșeuri lichide
Un exemplu practic este tratarea unui amestec format din apă, uleiuri minerale și particule solide. După separare, stratul superior de ulei poate fi încadrat la 19 02 07*, sedimentul sau nămolul periculos poate intra la 19 02 05*, iar fracția apoasă rămasă trebuie evaluată separat.
Un alt exemplu poate apărea la tratarea emulsiei rezultate din activități industriale. Prin centrifugare sau separare chimică, emulsia este desfăcută, iar faza bogată în ulei este colectată ca flux distinct. Dacă această fază este rezultatul instalației de tratare, codul 19 02 07* poate fi potrivit.
Ce nu se clasifică în mod obișnuit la 19 02 07*
Nu orice ulei uzat se încadrează la acest cod. Uleiul de motor, uleiul de transmisie sau uleiul de ungere scos direct dintr-un vehicul ori utilaj se clasifică, de regulă, printr-un cod corespunzător din categoria 13 02.
De exemplu, un service auto care efectuează un schimb de ulei nu generează direct 19 02 07*. Uleiul păstrează codul specific activității în care a fost produs. Codul 19 02 07* poate apărea ulterior, dacă acel ulei sau un amestec uleios este tratat într-o instalație și din proces rezultă o fracție separată.
Uleiul colectat direct dintr-un separator ulei-apă poate fi descris mai specific prin 13 05 06* – ulei de la separatoarele ulei-apă, în funcție de originea și configurația procesului. Nămolul din separator poate intra la 13 05 02* – nămoluri de la separatoarele ulei-apă.
De asemenea, un nămol uleios nu trebuie încadrat automat la 19 02 07*. Dacă materialul este predominant solid sau păstos, iar uleiul este legat de sediment, poate fi mai potrivit 19 02 05* – nămoluri cu conținut de substanțe periculoase.
Un lichid combustibil periculos obținut printr-o tratare mai amplă, pregătit pentru utilizare drept combustibil alternativ, poate necesita analiza codului 19 02 08* – deșeuri lichide combustibile cu conținut de substanțe periculoase. Diferența trebuie stabilită după natura fluxului și procesul care l-a produs.
Cine generează frecvent acest tip de deșeu
Codul 19 02 07* este întâlnit în principal la:
- instalații de tratare a deșeurilor uleioase
- operatori care tratează amestecuri de apă și ulei
- instalații care prelucrează emulsii industriale
- operatori care folosesc centrifugare, membrane sau evaporare
- rafinării și prestatori de servicii pentru industria petrolieră
- contractori care tratează ape contaminate cu hidrocarburi
- centre specializate în recuperarea sau pregătirea uleiurilor reziduale
Pentru majoritatea firmelor mici, codul are o relevanță indirectă. Un service auto, un atelier de mentenanță sau o firmă care utilizează utilaje poate genera uleiuri ori ape uleioase, dar 19 02 07* apare de obicei după ce aceste deșeuri au fost preluate și tratate de un operator specializat.
Greșeli frecvente de clasificare
Cea mai frecventă greșeală este utilizarea codului 19 02 07* pentru orice material care conține ulei. Prezența uleiului nu este suficientă. Trebuie să existe o operațiune de separare într-un context de tratare a deșeurilor, iar materialul încadrat trebuie să fie fracția de ulei sau concentratul rezultat.
O altă greșeală este reunirea tuturor fluxurilor rezultate din instalație sub același cod. O operațiune de separare poate genera simultan ulei 19 02 07*, nămol 19 02 05* sau 19 02 06 și o fracție apoasă care poate necesita un alt cod, inclusiv 19 02 11* dacă rămâne periculoasă și nu există o încadrare mai specifică.
Confuzia dintre codul de intrare și codul de ieșire este, de asemenea, frecventă. Un ulei uzat primit pentru tratare își păstrează codul inițial până când procesul produce efectiv un nou flux cu caracteristici diferite.
Nu este corect nici ca o fracție uleioasă să fie considerată automat potrivită pentru reciclare doar pentru că a fost separată de apă. Aceasta poate conține solvenți, metale, aditivi degradați, combustibili sau alte impurități care îi limitează utilizarea.
Observații privind colectarea și depozitarea
Uleiurile și concentratele 19 02 07* trebuie păstrate în rezervoare, butoaie sau recipiente închise și compatibile cu materialul. Recipientele trebuie să fie în stare bună și protejate împotriva deteriorării.
Pentru limitarea efectelor unei eventuale scurgeri este utilă existența unei retenții secundare, cum ar fi o cuvă sau o zonă de stocare impermeabilă. Recipientele trebuie amplasate astfel încât să poată fi verificate și să nu fie lovite în timpul manevrării altor deșeuri.
Fluxul trebuie păstrat separat de apa reziduală, nămoluri și alte substanțe incompatibile. Amestecarea necontrolată poate afecta posibilitatea de recuperare și poate produce reacții, vapori sau probleme la instalația de destinație.
Descrierea deșeului ar trebui să includă procesul de proveniență, principalele componente cunoscute, conținutul aproximativ de apă și eventualele impurități importante.
De ce este importantă separarea corectă
Separarea fracției uleioase de apă și nămol poate reduce cantitatea totală de deșeu periculos și poate crea posibilitatea recuperării uleiului. În funcție de calitate, acesta poate fi reprocesat, regenerat sau utilizat pentru pregătirea unui combustibil secundar.
Dacă fracția este prea contaminată pentru recuperare, poate fi trimisă către tratare termică. Ruta concretă depinde de compoziție și de condițiile de acceptare ale instalației care o primește.
Menținerea separată a celor trei faze – ulei, nămol și apă – ajută la alegerea unui cod corect pentru fiecare și evită transformarea întregii cantități într-un amestec dificil de gestionat.
Concluzie
Codul 19 02 07* se aplică uleiurilor și concentratelor periculoase rezultate în urma separării realizate într-o instalație de tratare a deșeurilor. Nu este un cod general pentru uleiurile uzate și nici pentru orice deșeu care prezintă urme de hidrocarburi.
Pentru clasificarea corectă trebuie identificat procesul care a produs fracția, diferențiat uleiul de nămol și de partea apoasă și verificat dacă nu există un cod mai specific, cum ar fi cele din categoria 13 02 sau 13 05. Pentru majoritatea firmelor mici și mijlocii, 19 02 07* apare mai ales în documentele operatorului care a tratat deșeurile uleioase, nu ca deșeu generat direct în activitatea obișnuită.