Codul 19 01 17* se utilizează pentru reziduurile rezultate din piroliza deșeurilor, atunci când acestea conțin substanțe periculoase.
Piroliza este un proces termic desfășurat în absența oxigenului sau cu o cantitate foarte redusă de oxigen. Prin încălzire, materialul introdus în instalație se descompune și poate genera mai multe fracții, precum gaze, lichide condensabile, uleiuri, gudroane și un reziduu solid bogat în carbon, denumit frecvent char.
Codul 19 01 17* nu se aplică automat tuturor materialelor produse de o instalație de piroliză. El se referă la fracțiile care au rămas deșeuri, nu la produsele sau materialele care sunt utilizate în continuare și îndeplinesc condițiile necesare pentru acea utilizare.
Asteriscul arată că este un cod de deșeu periculos. Încadrarea depinde de natura reziduului, de materialele introduse în proces și de contaminanții prezenți în fracția eliminată.
Exemple de deșeuri incluse
În funcție de instalație și de deșeurile tratate, codul 19 01 17* poate include:
- char contaminat care nu mai poate fi utilizat și este eliminat ca deșeu
- reziduuri solide rezultate din piroliza anvelopelor, materialelor plastice sau deșeurilor mixte
- gudroane și depuneri vâscoase îndepărtate din conducte și echipamente
- nămoluri contaminate din sistemele de condensare a vaporilor
- fracții grele de ulei de piroliză care nu pot fi valorificate
- reziduuri uleioase provenite din separatoare, rezervoare sau instalații de răcire
- materiale rezultate din curățarea reactoarelor și echipamentelor de piroliză
- produse de piroliză neconforme care trebuie gestionate ca deșeu
Reziduurile pot fi foarte diferite ca aspect. Unele sunt pulberi negre sau materiale granulare, iar altele sunt lichide vâscoase, nămoluri sau depuneri asemănătoare gudronului.
Aspectul negru sau conținutul ridicat de carbon nu demonstrează singur caracterul periculos. La fel, faptul că un material este numit comercial „carbon recuperat” sau „ulei de piroliză” nu înseamnă automat că acesta nu mai este deșeu.
Ce nu intră la codul 19 01 17*
Deșeurile introduse în instalația de piroliză nu se clasifică la 19 01 17* înainte de procesare. De exemplu, anvelopele uzate, materialele plastice sau alte deșeuri folosite ca materie de intrare își păstrează codurile corespunzătoare până când sunt tratate.
De asemenea, nu orice produs rezultat prin piroliză este automat deșeu. Gazul utilizat intern pentru încălzirea instalației, uleiul livrat ca produs sau o fracție solidă utilizată în mod legitim pot avea un alt statut decât reziduurile eliminate.
Codul nu trebuie folosit nici pentru cenușa de vatră, cenușa zburătoare sau praful de cazan rezultate din incinerare. Acestea au coduri distincte, precum:
- 19 01 11* – cenuși de ardere și zguri cu substanțe periculoase
- 19 01 13* – cenuși zburătoare cu substanțe periculoase
- 19 01 15* – praf de cazan cu substanțe periculoase
Reziduurile provenite din epurarea gazelor de ardere se clasifică separat, de exemplu la 19 01 07* – deșeuri solide de la epurarea gazelor.
Alternativa nepericuloasă pentru reziduurile propriu-zise de piroliză este 19 01 18 – deșeuri de piroliză, altele decât cele specificate la 19 01 17.
Cine generează frecvent acest tip de deșeu
Generatorii direcți sunt operatorii instalațiilor specializate de piroliză a deșeurilor.
Codul poate apărea la:
- instalații de piroliză a anvelopelor uzate
- instalații de piroliză a deșeurilor din materiale plastice
- instalații de tratare termică a deșeurilor industriale
- unități care procesează deșeuri mixte prin piroliză
- instalații care produc ulei, gaz sau char din deșeuri
- operatori care curăță și întrețin reactoare, condensatoare și circuite de piroliză
Un magazin, un restaurant, un birou, un atelier sau un depozit nu generează direct codul 19 01 17* doar pentru că predă deșeuri care ar putea ajunge ulterior într-o instalație de piroliză.
Reziduul este generat în momentul în care operatorul efectuează efectiv procesul termic și elimină o fracție care nu poate fi utilizată în continuare.
Greșeli frecvente de clasificare
Una dintre cele mai frecvente greșeli este clasificarea materialului de intrare ca deșeu de piroliză înainte ca procesul să aibă loc. De exemplu, anvelopele uzate care urmează să fie procesate nu sunt încă reziduu de piroliză.
O altă greșeală este utilizarea codului 19 01 17* pentru toate ieșirile instalației. Piroliza poate produce mai multe fracții, iar fiecare trebuie analizată în funcție de modul în care este gestionată și de caracteristicile sale reale.
Este greșită și presupunerea că orice char este automat produs sau automat deșeu. Un char neconform, contaminat sau fără o utilizare reală poate rămâne deșeu. În schimb, un material utilizat în condiții clare nu trebuie încadrat automat la codul de reziduu.
O altă problemă apare atunci când uleiurile, gudroanele, nămolurile și pulberile sunt amestecate într-un singur container. Aceste fracții pot avea compoziții și metode de gestionare diferite, iar amestecarea lor face clasificarea și tratarea mai dificile.
Codul periculos nu trebuie ales doar pentru că materialul este negru, uleios sau are un miros puternic. Alternativa 19 01 18 trebuie analizată atunci când reziduul nu prezintă caracteristicile asociate codului 19 01 17*.
Observații privind colectarea și depozitarea
Reziduurile de piroliză trebuie separate în funcție de starea lor fizică. Pulberile și fracțiile de char se colectează în recipiente sau containere închise, astfel încât să fie limitată dispersia prafului.
Uleiurile, gudroanele și nămolurile trebuie păstrate în recipiente compatibile, închise și prevăzute cu măsuri pentru controlul eventualelor scurgeri.
Fracțiile solide nu ar trebui amestecate cu reziduurile lichide doar pentru a simplifica transportul. De asemenea, materialele absorbante, ambalajele, lavetele și echipamentele de protecție utilizate la curățenie trebuie colectate separat.
Charul fin poate produce mult praf, iar depunerile gudronate pot fi lipicioase și greu de pompat sau descărcat. Recipientele și echipamentele de manipulare trebuie alese în funcție de comportamentul concret al materialului.
Este importantă păstrarea separată a loturilor nepericuloase de cele încadrate la 19 01 17*. Amestecarea poate compromite un flux care ar fi putut fi gestionat în condiții mai simple.
De ce este importantă separarea corectă
Separarea corectă permite identificarea fracțiilor care pot avea o utilizare reală și a celor care trebuie gestionate în continuare ca deșeu.
Piroliza nu transformă automat toate deșeurile introduse în produse valorificabile. Pot exista fracții neconforme, depuneri și reziduuri care necesită tratare sau eliminare specializată.
Dacă uleiurile, charul, nămolurile și gudroanele sunt amestecate, posibilitățile de recuperare scad, iar întregul lot poate deveni mai dificil și mai costisitor de gestionat.
Separarea ajută și la monitorizarea instalației. Apariția unor cantități mari de gudron, char neconform sau nămol poate indica modificări ale temperaturii, ale compoziției materialului de intrare sau ale funcționării sistemului de condensare.
Concluzie
Codul 19 01 17* – deșeuri de piroliză cu substanțe periculoase se referă la reziduurile periculoase care rămân după tratarea termică a deșeurilor prin piroliză.
Exemplele pot include char contaminat, gudroane, nămoluri, uleiuri neconforme și reziduuri rezultate din curățarea instalației.
Codul nu se utilizează pentru materialele introduse în proces și nici automat pentru toate ieșirile instalației. Trebuie făcută diferența dintre produsele utilizate în continuare și fracțiile care rămân deșeuri.
Alternativa nepericuloasă este 19 01 18. Alegerea între cele două coduri trebuie să reflecte caracteristicile reale ale reziduului, nu doar faptul că acesta provine dintr-o instalație de piroliză.
Pentru majoritatea firmelor mici și mijlocii din România, codul are relevanță indirectă. El apare mai ales în activitatea operatorilor instalațiilor de piroliză și în documentele referitoare la tratarea reziduurilor generate de aceste procese.