Codul 19 01 13* se utilizează pentru cenușile zburătoare rezultate din incinerarea sau tratarea termică a deșeurilor, atunci când acestea conțin substanțe periculoase.
Cenușa zburătoare este fracția fină de cenușă care este antrenată de gazele fierbinți în afara camerei de ardere. Pe măsură ce gazele circulă prin instalație, particulele sunt captate în echipamentele de separare a prafului, de exemplu în electrofiltre sau filtre cu saci.
Materialul rezultat este, de regulă, o pulbere foarte fină, uscată și ușor dispersabilă. Poate concentra metale și alte substanțe provenite din deșeurile incinerate, motiv pentru care trebuie diferențiată atent de celelalte reziduuri produse în instalație.
Asteriscul indică faptul că 19 01 13* este un cod de deșeu periculos. Totuși, nu orice cenușă fină se încadrează automat aici. Trebuie confirmat că materialul este într-adevăr cenușă zburătoare și că se încadrează pe partea periculoasă a perechii formate împreună cu 19 01 14.
Exemple de deșeuri incluse
În funcție de configurația instalației, codul 19 01 13* poate include:
- cenușă fină antrenată de gazele de ardere și captată în electrofiltre
- particule de cenușă colectate în filtrele instalației înainte de etapa principală de epurare chimică a gazelor
- pulberi fine evacuate din silozurile dedicate cenușii zburătoare
- cenușă captată din traseul gazelor care conține substanțe periculoase
- fracții separate de cenușă zburătoare provenite din incinerarea deșeurilor periculoase
- pulberi minerale foarte fine colectate din sistemele de îndepărtare a particulelor
Cenușa poate avea o culoare gri, gri închis sau aproape albicioasă, în funcție de compoziția deșeurilor incinerate și de procesul de ardere. Culoarea nu este însă un criteriu suficient pentru alegerea codului.
Materialul poate semăna vizual cu praful de cazan sau cu reziduurile solide de la epurarea gazelor. De aceea, punctul exact de colectare din instalație este mai important decât aspectul exterior.
Ce nu intră la codul 19 01 13*
Cenușa de vatră și zgura evacuate din partea inferioară a cuptorului nu sunt cenuși zburătoare. Acestea se clasifică separat:
- 19 01 11* – cenuși de ardere și zguri cu substanțe periculoase
- 19 01 12 – cenuși de ardere și zguri, altele decât 19 01 11
Pulberile colectate din cazan sau economizor pot fi încadrate la:
- 19 01 15* – praf de cazan cu substanțe periculoase
- 19 01 16 – praf de cazan, altul decât cel specificat la 19 01 15
Reziduurile solide provenite din epurarea chimică a gazelor, care pot conține var, bicarbonat de sodiu, săruri, reactivi neconsumați și cărbune activ, se încadrează de regulă la 19 01 07* – deșeuri solide de la epurarea gazelor.
Cărbunele activ epuizat colectat separat dintr-o etapă dedicată de adsorbție se poate încadra la 19 01 10*.
Nici cenușa produsă de centrale care ard lemn, cărbune sau combustibili convenționali nu intră automat la 19 01 13*. Capitolul 19 01 este legat de incinerarea sau piroliza deșeurilor, nu de orice proces de ardere.
Cine generează frecvent acest tip de deșeu
Generatorii direcți sunt instalațiile specializate care incinerează sau tratează termic deșeuri și care colectează separat cenușa zburătoare.
Codul poate apărea la:
- instalații de incinerare a deșeurilor municipale
- instalații de incinerare a deșeurilor periculoase
- instalații de valorificare energetică a deșeurilor
- unități de tratare termică a deșeurilor industriale
- instalații dotate cu electrofiltre sau filtre pentru captarea particulelor fine
- operatori care colectează și tratează separat cenușa zburătoare
Un magazin, un restaurant, un birou, un depozit sau un atelier nu generează direct acest cod doar pentru că deșeurile sale ajung ulterior la incinerare.
Cenușa zburătoare este generată în instalația care efectuează arderea și curățarea fluxului de gaze.
Greșeli frecvente de clasificare
Una dintre cele mai frecvente greșeli este folosirea denumirii „praf de filtru” pentru mai multe reziduuri diferite și încadrarea lor împreună la 19 01 13*.
Într-o instalație pot exista cenușă zburătoare, praf de cazan și reziduuri de epurare a gazelor. Toate pot fi fine și pulverulente, dar provin din puncte diferite și pot avea coduri distincte.
O altă greșeală este amestecarea cenușii zburătoare cu reziduurile de la injecția de var, bicarbonat sau cărbune activ. Dacă materialul colectat conține în principal produșii procesului de epurare chimică a gazelor, poate fi mai potrivit codul 19 01 07*.
Codul 19 01 13* nu trebuie utilizat pentru cenușa de vatră doar pentru că aceasta conține și o fracție fină. Locul în care materialul este evacuat și mecanismul prin care este colectat sunt elemente esențiale.
De asemenea, nu este corectă alegerea automată a codului periculos doar pentru că materialul este foarte fin, închis la culoare sau dificil de manipulat. Alternativa nepericuloasă este 19 01 14 – cenușă zburătoare, alta decât cea specificată la 19 01 13.
O practică problematică este măturarea la un loc a cenușii zburătoare cu praful de cazan, cenușa de vatră sau alte reziduuri. Amestecul rezultat devine mai greu de descris, evaluat și gestionat.
Observații privind colectarea și depozitarea
Cenușa zburătoare este o pulbere foarte fină, motiv pentru care colectarea și transferul se realizează, de regulă, prin sisteme închise.
În instalații, materialul poate fi transportat pneumatic sau mecanic către silozuri dedicate. Încărcarea pentru transport se face prin puncte controlate, astfel încât dispersia prafului să fie redusă.
Pentru cantități mai mici pot fi utilizate recipiente rigide, containere etanșe sau saci industriali adecvați. Recipientele trebuie închise și protejate împotriva deteriorării.
Cenușa trebuie păstrată uscată și separată de fluxurile umede. Contactul cu apa poate produce aglomerări, nămoluri și un material mai greu de manipulat. De asemenea, poate apărea apă contaminată care trebuie gestionată separat.
Depozitarea trebuie realizată în zone protejate de precipitații și curenți puternici de aer. Orice pierdere de material în jurul punctelor de transfer trebuie colectată controlat, fără amestecare cu praful obișnuit de curățenie.
Este importantă menținerea separată a loturilor de cenușă zburătoare față de praful de cazan și reziduurile de epurare a gazelor. Etichetarea clară a silozurilor și recipientelor ajută la evitarea confuziilor.
De ce este importantă separarea corectă
Cenușa zburătoare are, în general, caracteristici diferite de cenușa de vatră. Fracția fină poate concentra mai mult anumite substanțe antrenate de gazele de ardere, iar metodele de tratare sunt de regulă mai restrictive.
Amestecarea cu cenușa de vatră poate compromite posibilitățile de recuperare a metalelor sau de valorificare a fracției minerale grosiere. O cantitate relativ mică de cenușă zburătoare poate modifica caracteristicile unui lot mai mare de cenușă de vatră.
Separarea ajută și la alegerea unei soluții potrivite de tratare. În practică, opțiunile de reciclare pentru cenușa zburătoare sunt limitate și depind mult de compoziția concretă și de tehnologia disponibilă.
Menținerea unui flux separat permite urmărirea cantităților generate și a funcționării echipamentelor de captare a particulelor. Creșterile neobișnuite ale cantității pot indica modificări ale procesului de ardere sau ale fluxului de deșeuri tratat.
Concluzie
Codul 19 01 13* – cenuși zburătoare cu substanțe periculoase se referă la fracția fină de cenușă antrenată de gazele de ardere și captată din traseul gazelor în instalațiile de incinerare sau tratare termică a deșeurilor.
Materialul este de obicei uscat, pulverulent și colectat în filtre sau electrofiltre. El trebuie diferențiat de cenușa de vatră, praful de cazan și reziduurile solide rezultate din epurarea chimică a gazelor.
Alternativa nepericuloasă este codul 19 01 14. Alegerea între cele două coduri trebuie să reflecte caracteristicile reale ale cenușii, nu doar aspectul său sau denumirea generală de „praf de filtru”.
Pentru majoritatea firmelor mici și mijlocii din România, acest cod are o relevanță indirectă. El apare în principal la operatorii instalațiilor de incinerare și în documentele aferente tratării și eliminării reziduurilor fine rezultate după arderea deșeurilor.