Codul de deșeu 17 01 02 – cărămizi se folosește pentru deșeurile de cărămidă rezultate din lucrări de construcții, renovări, reparații sau demolări. Este un cod din categoria deșeurilor din construcții și demolări și se referă, în principal, la materiale ceramice de zidărie, arse în cuptor, folosite la pereți, ziduri, coșuri, anexe sau alte elemente constructive.
În practică, acest cod apare atunci când se demolează un perete din cărămidă, se refac zidării vechi, se sparg elemente de construcție sau rămân bucăți de cărămidă de la lucrări. Poate fi vorba atât despre cărămizi întregi care nu mai pot fi folosite, cât și despre fragmente, bucăți sparte sau moloz format predominant din cărămidă.
Codul este potrivit atunci când deșeul este alcătuit în principal din cărămizi. Dacă în aceeași grămadă sunt amestecate beton, cărămizi, țigle și materiale ceramice, fără contaminare periculoasă, poate fi mai potrivit codul 17 01 07 – amestecuri de beton, cărămizi, țigle și materiale ceramice, altele decât cele specificate la 17 01 06. Dacă materialele sunt contaminate cu substanțe periculoase, de exemplu uleiuri, solvenți, gudroane sau vopsele cu conținut problematic, poate fi necesară analizarea codului 17 01 06* – amestecuri sau fracții separate de beton, cărămizi, țigle sau materiale ceramice cu conținut de substanțe periculoase.
Exemple de deșeuri incluse
Codul 17 01 02 poate include, de exemplu:
- Cărămizi sparte rezultate din demolarea unui perete
- Resturi de cărămidă de la lucrări de zidărie
- Cărămizi vechi scoase dintr-o clădire renovată
- Fragmente de cărămidă din coșuri de fum dezafectate
- Cărămizi rămase după tăieri, ajustări sau refaceri de zidărie
- Cărămizi deteriorate, crăpate sau care nu mai pot fi reutilizate
- Bucăți de zidărie în care materialul principal este cărămida
Este normal ca unele cărămizi provenite din demolări să aibă urme de mortar, tencuială sau praf de construcții. Acest lucru nu schimbă automat codul, dacă materialul rămâne, în esență, deșeu de cărămidă și nu este contaminat semnificativ cu alte materiale.
Nu intră aici betonul, care se poate încadra la 17 01 01 – beton, nici țiglele, gresia, faianța sau alte materiale ceramice similare, care pot intra la 17 01 03 – țigle și materiale ceramice. Lemnul rezultat din construcții poate intra în grupa 17 02, metalele în grupa 17 04, iar pământul sau pietrișul din săpături în zona 17 05, în funcție de situație.
Cine generează frecvent acest tip de deșeu
Deșeurile de cărămizi sunt generate mai ales de firme sau persoane care lucrează cu zidărie, demolări și renovări. Pentru multe firme mici, acest cod nu apare în activitatea zilnică, dar poate deveni relevant în timpul amenajării sau reamenajării unui spațiu.
Generatori frecvenți pot fi:
- Firme de construcții
- Firme de demolări
- Echipe de renovări interioare
- Zidari și antreprenori mici
- Dezvoltatori imobiliari
- Administratori de clădiri vechi
- Magazine sau restaurante care își modifică spațiul
- Birouri aflate în renovare
- Asociații de proprietari
- Instituții publice care refac clădiri, anexe sau spații tehnice
Un magazin, un restaurant sau un birou nu generează în mod normal deșeuri de cărămidă prin activitatea curentă. Dar poate genera astfel de deșeuri atunci când sparge un perete, reface un spațiu, închide sau deschide o compartimentare ori renovează o clădire mai veche.
Greșeli frecvente de clasificare
Una dintre cele mai frecvente greșeli este folosirea codului 17 01 02 pentru orice tip de moloz roșiatic sau ceramic. Cărămida are un specific clar: este material de zidărie ars, folosit în construcții. Dacă deșeul este format din gresie, faianță, țigle de acoperiș sau obiecte ceramice, poate fi mai potrivit 17 01 03, nu 17 01 02.
O altă greșeală este confundarea cărămizilor cu blocurile de beton sau BCA. Betonul se încadrează la 17 01 01, iar un amestec de materiale minerale de construcții poate ajunge la 17 01 07, dacă este format doar din beton, cărămizi, țigle și ceramică necontaminate.
În practică, apare des și tendința de a trece totul la „moloz”, fără a verifica din ce este format deșeul. Termenul „moloz” este util în limbajul de zi cu zi, dar pentru clasificare trebuie văzut dacă este cărămidă separată, beton separat, ceramică separată sau amestec.
Trebuie evitată amestecarea cărămizilor cu alte deșeuri din șantier, cum ar fi lemn, plastic, ambalaje, polistiren, metal, resturi de cabluri, gips-carton sau deșeuri menajere. Dacă în container ajung multe materiale diferite, codul 17 01 02 nu mai descrie corect deșeul, iar fluxul poate deveni mai greu de reciclat.
O situație specială apare la clădiri foarte vechi, coșuri de fum, spații industriale sau zidării care au fost expuse la substanțe periculoase. Cărămizile puternic impregnate cu uleiuri, gudroane, solvenți sau alte substanțe problematice nu ar trebui încadrate simplu ca 17 01 02 fără o verificare suplimentară. În astfel de cazuri poate fi relevant codul 17 01 06*.
Observații privind colectarea și depozitarea
Cărămizile sunt, în general, deșeuri inerte, grele și fără miros. Nu creează probleme de igienă ca deșeurile alimentare sau menajere, dar pot crea probleme practice de spațiu, praf, greutate și siguranță la manipulare.
Cel mai bine este ca deșeurile de cărămidă să fie colectate separat de la început, mai ales dacă există cantități mai mari. Se pot folosi bene, containere pentru deșeuri din construcții sau o zonă delimitată pe șantier. Dacă sunt amestecate cu beton, țigle sau ceramică, dar fără alte materiale, poate fi vorba despre un flux de tip 17 01 07. Dacă sunt amestecate cu lemn, plastic, gips-carton sau deșeuri menajere, situația devine mai puțin clară și recuperarea este mai dificilă.
În depozitarea temporară sunt utile câteva reguli simple:
- Cărămizile să fie ținute separat de deșeurile menajere
- Să nu fie amestecate cu resturi de vopsele, uleiuri, solvenți sau ambalaje contaminate
- Să fie evitată supraîncărcarea containerelor, deoarece materialul este greu
- Să fie redusă împrăștierea prafului în timpul spargerii și încărcării
- Să fie evitate grămezile instabile, mai ales în zone circulate
- Să fie separate, pe cât posibil, fracțiile curate de cărămidă de alte materiale de construcții
Deșeurile de cărămidă nu au, de obicei, probleme de miros sau fermentare. Totuși, dacă în același container ajung resturi menajere, ambalaje murdare sau alte deșeuri nepotrivite, apar riscuri de murdărire, contaminare și refuz la colectare sau reciclare.
De ce este importantă separarea corectă
Separarea corectă ajută la reciclare și la valorificare. Cărămizile curate pot fi concasate și transformate în material granular, folosit în anumite lucrări ca umplutură, strat suport sau material pentru amenajări, în funcție de calitate și de posibilitățile operatorului.
Când cărămizile sunt amestecate cu beton, materialul poate fi uneori concasat împreună, dar rezultatul poate avea o utilizare mai limitată decât o fracție curată și bine separată. Când sunt amestecate cu lemn, plastic, gips, textile, ambalaje sau substanțe periculoase, reciclarea devine mai dificilă, iar materialul poate ajunge să fie tratat ca deșeu mixt de construcții.
Separarea corectă ajută și la evidența internă a firmei. Este mai ușor de urmărit un flux clar: cărămizi separat, beton separat, metal separat, lemn separat. În schimb, un container generic de „moloz” poate crea confuzii între coduri și poate duce la încadrări mai puțin precise.
Pentru firmele mici, cel mai important lucru nu este să complice inutil procesul, ci să evite amestecarea fără control. Dacă lucrarea produce doar câteva resturi de cărămidă, acestea trebuie totuși tratate ca deșeuri din construcții, nu ca gunoi menajer obișnuit.
Concluzie
Codul 17 01 02 – cărămizi se folosește pentru deșeurile de cărămidă provenite din construcții, renovări, reparații și demolări. Este un cod relativ clar atunci când materialul este colectat separat și este format în principal din cărămizi.
Pentru IMM-uri, acest cod apare mai ales ocazional, în timpul renovării unui spațiu comercial, al modificării unui perete, al refacerii unei clădiri vechi sau al lucrărilor de amenajare. Firmele de construcții, demolări și renovări îl întâlnesc mult mai des.
Cea mai bună abordare practică este ca deșeurile de cărămidă să fie ținute separat, să nu fie amestecate cu deșeuri menajere sau materiale periculoase și să nu fie încadrate automat la „moloz” fără verificarea conținutului. Dacă apar și beton, țigle sau ceramică în același flux, poate fi relevant 17 01 07. Dacă apar materiale periculoase sau contaminări serioase, trebuie analizată separat posibilitatea încadrării la 17 01 06*.
Gestionate corect, cărămizile pot avea șanse bune de valorificare prin concasare sau reutilizare ca material inert. Gestionate la grămadă, împreună cu alte deșeuri, devin mai greu de reciclat și mai greu de încadrat corect.