Codul de deșeu 16 05 07* se referă la substanțe chimice anorganice de laborator expirate, care constau din sau conțin substanțe periculoase. Asteriscul arată că este un deșeu periculos.
În practică, acest cod este folosit pentru substanțe chimice de laborator care sunt anorganice, pot avea proprietăți periculoase și nu mai sunt folosite: au expirat, sunt degradate, au fost retrase din utilizare sau sunt eliminate în urma unei curățări de stoc.
Este important de reținut că acest cod nu se aplică oricărei substanțe chimice vechi dintr-o firmă. El este legat de activitatea de laborator și de substanțe anorganice identificabile, cum ar fi acizi, baze, săruri anorganice, oxizi, soluții cu metale grele sau alte substanțe anorganice periculoase.
Exemple de deșeuri incluse
La codul 16 05 07* pot intra, în funcție de situația concretă:
- acizi anorganici expirați, cum ar fi acid sulfuric sau acid clorhidric
- baze anorganice expirate, cum ar fi hidroxid de sodiu sau hidroxid de potasiu
- săruri anorganice periculoase folosite în laborator
- soluții cu metale grele, de exemplu plumb, cadmiu, crom, nichel, mercur sau arsen
- reactivi anorganici oxidanți sau corozivi scoși din uz
- soluții anorganice periculoase rămase după activități de testare sau analiză
- substanțe anorganice vechi dintr-un laborator, păstrate în recipiente originale și eliminate la curățarea stocului
Un exemplu simplu ar fi un laborator de control al calității care descoperă, într-un dulap, sticle vechi de acid clorhidric, hidroxid de sodiu și soluții standard cu metale grele. Dacă aceste substanțe sunt anorganice, provin din laborator și au proprietăți periculoase, codul 16 05 07* poate fi relevant.
Ce nu intră, de obicei, la 16 05 07*
Codul 16 05 07* nu trebuie folosit pentru toate substanțele chimice de laborator, ci doar pentru cele anorganice periculoase.
Dacă este vorba despre substanțe chimice organice de laborator expirate, cum ar fi acetona, etanolul, toluenul, xilenul, eterul sau alți solvenți și reactivi organici, poate fi mai potrivit codul 16 05 08*.
Dacă laboratorul are un amestec complex de reactivi, soluții sau reziduuri periculoase care nu mai pot fi separate clar în anorganice și organice, poate fi analizat codul 16 05 06* – substanțe chimice de laborator periculoase, inclusiv amestecuri.
Dacă substanțele chimice expirate nu sunt din laborator și nu se încadrează la codurile 16 05 06*, 16 05 07* sau 16 05 08*, poate fi analizat codul 16 05 09, dar numai după verificarea altor coduri mai specifice.
De asemenea, deșeurile de solvenți din producție sau mentenanță pot aparține capitolului 14, vopselele și adezivii pot avea coduri din capitolul 08, iar ambalajele contaminate cu substanțe periculoase pot fi încadrate la 15 01 10*.
Cine generează frecvent acest tip de deșeu
Codul 16 05 07* apare mai ales la organizații care folosesc substanțe anorganice în activități de laborator. Pentru un birou, magazin, restaurant sau depozit obișnuit, acest cod este de regulă nerelevant.
Generatori posibili sunt:
- laboratoare de control al calității
- laboratoare din unități de producție
- laboratoare școlare, universitare sau de cercetare
- laboratoare de analiză a apei, solului sau materialelor
- laboratoare din industria alimentară, cosmetică, farmaceutică sau chimică
- instituții publice care au laboratoare tehnice sau educaționale
- firme care curăță, reorganizează sau dezafectează spații de laborator
În zona IMM-urilor, acest cod poate apărea la firme care au un laborator mic de testare, chiar dacă activitatea principală nu este cercetarea. De exemplu, o firmă care verifică periodic calitatea apei, a materiilor prime sau a produselor finite poate ajunge să genereze cantități mici de astfel de deșeuri.
Greșeli frecvente de clasificare
O greșeală frecventă este folosirea codului 16 05 06* pentru toate deșeurile chimice de laborator, fără separarea substanțelor anorganice. Dacă substanța este clar identificabilă ca acid, bază, sare anorganică sau soluție cu metale grele, codul 16 05 07* poate fi mai potrivit decât codul general pentru amestecuri.
O altă greșeală este folosirea codului 16 05 07* pentru substanțe organice, doar pentru că sunt periculoase sau provin din laborator. De exemplu, acetona, toluenul sau xilenul sunt substanțe organice și pot indica mai degrabă 16 05 08*, dacă sunt substanțe organice de laborator expirate.
Mai apare și confuzia cu produsele chimice din afara laboratorului. Un acid sau o soluție alcalină folosită într-un proces de curățare industrială, mentenanță sau producție nu trebuie încadrată automat la 16 05 07* doar pentru că este „chimică”. În astfel de cazuri trebuie verificat capitolul legat de activitatea care a generat deșeul.
O altă problemă practică este amestecarea acizilor cu bazele sau amestecarea soluțiilor cu metale grele cu alte deșeuri lichide. Chiar dacă toate sunt anorganice, ele nu trebuie puse automat împreună. Amestecarea poate crea reacții nedorite, poate îngreuna identificarea deșeului și poate complica preluarea de către colector.
Observații privind colectarea și depozitarea
Pentru substanțele anorganice de laborator, separarea la sursă este foarte importantă. Acizii, bazele, oxidanții, sărurile și soluțiile cu metale grele ar trebui păstrate separat, în funcție de compatibilitate și de indicațiile din fișele de securitate.
Recipientele trebuie să fie potrivite pentru substanțele păstrate în ele, bine închise, stabile și etichetate clar. În practică, se folosesc frecvent recipiente rezistente chimic, cum ar fi canistre sau recipiente compatibile cu acizi și baze, dar alegerea exactă depinde de substanță și de indicațiile colectorului.
Eticheta ar trebui să includă, pe cât posibil, tipul de substanță, codul de deșeu, principalele pericole cunoscute și data începerii colectării. Dacă recipientul original există și este intact, este bine să fie păstrat, deoarece eticheta originală poate ajuta la identificarea corectă a conținutului.
Substanțele anorganice periculoase de laborator nu trebuie turnate în chiuvetă, amestecate cu deșeuri menajere sau depozitate în recipiente nemarcate. De asemenea, nu este recomandată combinarea mai multor substanțe doar pentru a reduce numărul de recipiente.
De ce este importantă separarea corectă
Separarea corectă ajută la evitarea reacțiilor între substanțe incompatibile și la menținerea informației despre deșeu. Pentru un colector, este mult mai simplu să preia un recipient etichetat clar ca soluție acidă sau soluție cu metale grele decât un bidon generic cu „chimicale”.
Clasificarea corectă poate ajuta și la alegerea traseului de tratare. Unele substanțe pot necesita neutralizare, altele tratament special pentru metale grele, iar altele pot avea cerințe diferite. Dacă toate sunt amestecate, opțiunile devin mai limitate.
Pentru firmele mici și mijlocii, beneficiul este practic: mai puține confuzii, mai puține refuzuri la preluare și o evidență mai clară. Chiar și un laborator mic poate evita multe probleme dacă păstrează separat acizii, bazele, soluțiile cu metale grele și alte substanțe anorganice periculoase.
Concluzie
Codul 16 05 07* se aplică substanțelor chimice anorganice de laborator expirate, care conțin sau constau din substanțe periculoase. Este relevant mai ales pentru acizi, baze, săruri anorganice, oxidanți, soluții cu metale grele și alți reactivi anorganici folosiți în laborator.
Nu este un cod general pentru orice substanță chimică periculoasă. Dacă deșeul este un amestec chimic de laborator greu de separat, poate fi relevant 16 05 06*. Dacă este o substanță organică de laborator expirată, poate fi relevant 16 05 08*. Dacă provine din producție, curățare, mentenanță sau ambalaje contaminate, trebuie analizate codurile specifice acelor fluxuri.
Regula practică este simplă: identificați dacă substanța este într-adevăr anorganică, dacă provine din laborator și dacă are proprietăți periculoase. Păstrați recipientele etichetate, nu amestecați substanțe incompatibile și stabiliți traseul de predare împreună cu responsabilul de mediu sau colectorul specializat.