Dacă există un material care simbolizează ideea de reciclare, acela e sticla. Poate fi topită la nesfârșit fără să-și piardă calitățile, iar dintr-o sticlă veche poate lua naștere una nouă. În clasificarea oficială a deșeurilor, ambalajele din sticlă se încadrează sub codul 15 01 07, un cod simplu, dar cu o semnificație importantă.
Ce înseamnă 15 01 07
Acest cod se referă la ambalajele din sticlă: sticle de băuturi, borcane, flacoane, recipiente de cosmetică, ambalaje de alimente sau băuturi alcoolice, atâta timp cât sunt curate și goale.
Nu contează culoarea, verde, maro sau transparentă, toate intră la 15 01 07, dacă provin din ambalaje.
În schimb, sticla care nu e ambalaj (geamuri, oglinzi, pahare sparte, parbrize, ceramice, porțelan etc.) nu se încadrează aici. Acestea intră în alte coduri, deoarece au compoziții diferite și nu se pot topi împreună cu sticla de ambalaj.
Diferența dintre codurile 15 01 07 și 20 01 02
La prima vedere, ambele coduri par să descrie același lucru: sticlă. Totuși, în evidența gestiunii deșeurilor contează de unde provine acea sticlă și în ce context este eliminată.
Cod 15 01 07 – Ambalaje din sticlă
Se folosește atunci când sticla provine din ambalaje legate de activitatea firmei. De exemplu: sticle de vin, borcane, recipiente de sticlă din care s-au vândut sau folosit produse.
Sunt considerate deșeuri de ambalaje comerciale sau industriale, nu de uz casnic.
Cod 20 01 02 – Sticlă
Se aplică atunci când sticla provine din colectarea selectivă a deșeurilor menajere, adică din coșurile de reciclare ale birourilor, instituțiilor sau locuințelor. În acel caz este un deșeu municipal, nu unul de ambalaj.
Dacă sticla provine dintr-o activitate economică (ex: restaurant, magazin, atelier), codul corect este 15 01 07.
Dacă provine dintr-un coș de reciclare din birou sau de acasă, se folosește 20 01 02.
Curat, dar nu perfect
Mulți oameni cred că sticla trebuie spălată complet înainte de reciclare. În realitate, nu e nevoie de perfecțiune, important e să fie goală și fără resturi vizibile.
O simplă clătire e suficientă. Ce nu trebuie să ajungă în recipientul de sticlă sunt capacele metalice, dopurile de plastic și etichetele groase din vinil. Acestea se colectează separat, la codurile lor specifice (codul 15 01 04 pentru metal, codul 15 01 02 pentru plastic).
De ce contează codul corect
La fel ca în cazul hârtiei și plasticului, folosirea codului 15 01 07 arată că firma face colectare selectivă reală.
Ambalajele din sticlă sunt ușor de separat, iar reciclarea lor reduce costurile generale de gestionare. În plus, codul 15 01 07 este considerat „flux valorificabil”, adică face parte din categoriile care pot fi reciclate integral.
În raportările APM, separarea clară a deșeurilor de tip sticlă ajută la demonstrarea conformității și la atingerea țintelor de reciclare impuse prin lege.
Cum se gestionează corect sticla
Ideal, firma ar trebui să aibă un recipient dedicat pentru sticlă, etichetat clar cu codul 15 01 07.
Dacă se colectează culorile separat (transparentă, verde, maro), se pot folosi recipiente diferite, dar nu e obligatoriu pentru raportare, ci doar pentru eficiență la reciclare.
Sticla spartă trebuie manevrată cu grijă, în containere rezistente, pentru a evita accidentele.
După colectare, se predă operatorului de salubritate sau reciclatorului autorizat, care va menționa codul 15 01 07 în documentele de predare.
Un material vechi, dar mereu nou
Reciclarea sticlei e una dintre cele mai vechi forme de economie circulară. Dintr-o sticlă reciclată se pot fabrica altele la infinit, cu un consum energetic mult mai mic decât dacă s-ar folosi materii prime noi.
Fiecare borcan sau sticlă colectată corect salvează resurse și reduce volumul de deșeuri trimise la groapă.
Concluzie
Codul 15 01 07 e dovada că reciclarea nu e doar teorie ci e ceva concret, vizibil și frumos în simplitatea lui.
Fie că vorbim de o cafenea, un birou sau o fabrică, un coș cu eticheta „15 01 07 – Ambalaje din sticlă” arată că acolo există grijă pentru mediu și pentru ordine.