Dacă firma ta importă produse fizice din China, Turcia, Marea Britanie, SUA sau orice altă țară din afara Uniunii Europene, merită să verifici și obligațiile de mediu legate de ambalajele în care vin aceste produse.
Pentru multe firme mici, partea aceasta este ușor de trecut cu vederea. Produsele sunt cumpărate de la furnizor, trec prin vamă, ajung în depozit și apoi sunt vândute în România. Ambalajele par doar o parte a produsului primit.
Din perspectiva legislației privind ambalajele, lucrurile funcționează însă diferit. Dacă firma românească importă produse deja ambalate și apoi le comercializează în România, ea poate deveni operatorul responsabil pentru ambalajele respective pe piața românească.
Asta poate însemna obligații privind evidența cantităților de ambalaje, declararea către AFM și responsabilitatea extinsă a producătorului, cunoscută sub denumirea de EPR.
În acest articol explicăm pe înțelesul unei firme mici ce trebuie urmărit, ce ambalaje pot conta și care sunt pașii practici de verificat.
Ce înseamnă, de fapt, import din punct de vedere al ambalajelor?
În acest articol folosim termenul de import pentru produsele sau ambalajele aduse în România dintr-o țară aflată în afara Uniunii Europene.
De exemplu:
- produse cumpărate din China
- produse cumpărate din Turcia
- produse cumpărate din SUA
- produse cumpărate din Marea Britanie
- produse cumpărate din Elveția
Dacă produsele sunt cumpărate din Germania, Italia, Polonia, Franța sau alt stat membru UE, vorbim în mod obișnuit despre o achiziție intracomunitară. Și aceasta poate genera obligații privind ambalajele, dar este un flux diferit și trebuie analizat separat.
În cazul clasic în care o firmă românească importă din afara UE produse deja ambalate și apoi le vinde în România, firma este în mod normal primul operator care face produsul ambalat disponibil pe piața românească.
Din acest motiv, responsabilitatea pentru ambalajele respective nu poate fi ignorată doar pentru că ele au fost puse pe produs de fabrica din China, Turcia sau din altă țară.
Importi produse ambalate din afara UE?
Dacă nu ești sigur ce obligații pot fi relevante pentru firma ta, poți începe verificarea de mai jos. Instrumentul este gratuit și nu solicită CUI-ul firmei, numele companiei, adresa de email sau alte date personale.
Un exemplu simplu: import de produse din China
Să presupunem că ai un magazin online din România și cumperi 500 de aparate electronice de la un producător din China.
Fiecare aparat vine într-o cutie de carton, iar în interior există o folie din plastic și câteva elemente de protecție. Mai multe produse sunt grupate apoi în cutii mari pentru transport.
Firma ta importă marfa în România și o vinde clienților români.
Într-o asemenea situație nu trebuie analizat doar produsul. Trebuie analizate și ambalajele care au intrat în România împreună cu el.
În funcție de structura concretă a ambalajului, pot exista:
- cutia individuală a produsului
- folie din plastic
- pungi de protecție
- elemente din carton
- elemente de protecție din alte materiale
- cutii care grupează mai multe produse
- ambalaje de transport
Firma românească nu a fabricat aceste ambalaje și poate nici nu le-a comandat separat. Totuși, dacă produsele ambalate sunt importate și apoi puse pe piața din România, firma poate avea responsabilități pentru ambalajele respective.
Ce este PPWR și de ce contează pentru importatori?
PPWR este prescurtarea de la Packaging and Packaging Waste Regulation, adică noul Regulament european privind ambalajele și deșeurile de ambalaje – Regulamentul (UE) 2025/40.
Regulamentul se aplică în general din 12 august 2026 și stabilește reguli comune la nivelul Uniunii Europene pentru ambalaje, deșeurile de ambalaje și responsabilitatea operatorilor economici.
Pentru o firmă mică, partea importantă este că PPWR nu se uită doar la cine a fabricat fizic produsul sau ambalajul. Contează și cine introduce produsul ambalat pe piața relevantă.
De aceea, dacă firma ta aduce în România un produs ambalat dintr-o țară din afara UE și îl comercializează aici, faptul că ambalajul a fost realizat în China nu înseamnă că responsabilitatea rămâne automat la producătorul chinez.
În același timp, legislația românească privind AFM și îndeplinirea responsabilității EPR continuă să fie importantă pentru modul concret în care sunt gestionate obligațiile în România.
Ce ambalaje trebuie luate în calcul?
O greșeală frecventă este să te gândești numai la cutia pe care o vede clientul.
Un produs importat poate avea mai multe niveluri de ambalare.
De exemplu, un aparat poate avea:
- o pungă individuală din plastic
- o cutie individuală din carton
- elemente interioare de protecție
- folie sau alte materiale de protecție
- o cutie în care sunt grupate mai multe produse
- o cutie mai mare pentru transport
Nu toate produsele au aceeași structură, iar unele elemente pot necesita o analiză separată pentru a vedea dacă sunt într-adevăr ambalaje.
Ideea practică este că nu ar trebui să înregistrezi pur și simplu “500 de cutii”. Trebuie să știi ce tipuri de ambalaje sunt asociate produselor și din ce materiale sunt realizate.
Contează materialul ambalajului?
Da. Dacă firma are responsabilități pentru ambalaje, cantitățile trebuie urmărite și în funcție de material.
În practică pot fi relevante categorii precum:
- hârtie și carton
- plastic
- PET
- sticlă
- metale feroase
- aluminiu
- lemn
- materiale compozite
- alte materiale
De exemplu, nu este suficient să știi că ai importat 1.000 de produse. Pentru obligațiile privind ambalajele poate fi necesar să poți determina câte kilograme de carton, plastic, lemn sau alte materiale sunt asociate produselor pentru care firma este responsabilă.
Cum afli greutatea ambalajelor?
Ideal este ca informațiile despre ambalaje să fie obținute cât mai aproape de sursă.
Pentru produsele importate în mod repetat, merită să soliciți furnizorului informații privind structura și greutatea ambalajelor folosite pentru fiecare produs.
Dacă aceste date nu sunt disponibile într-o formă utilizabilă, firma trebuie să găsească o metodă consecventă prin care să poată determina cantitățile aferente ambalajelor.
Important este ca evidența să poată separa, după caz:
- cantitatea de ambalaj
- tipul sau stratul de ambalaj
- materialul
- perioada în care produsul a fost introdus pe piață
- piața pe care produsul a fost comercializat
Pentru un importator cu puține produse, această evidență poate fi relativ simplă. Pentru un magazin cu sute sau mii de SKU-uri, este mult mai util să stabilească o metodă clară încă de la început decât să încerce să reconstruiască datele la sfârșitul anului.
Ce înseamnă EPR pentru firma importatoare?
EPR înseamnă responsabilitatea extinsă a producătorului.
Denumirea poate crea confuzie, deoarece firma importatoare nu este neapărat producătorul fizic al produsului.
În legislația privind EPR, termenul “producător” are un sens mai larg. În anumite situații, poate fi producător în sens EPR firma care introduce pentru prima dată produsul ambalat pe o anumită piață.
Pentru un importator român care aduce produse ambalate din afara UE și le revinde în România, acesta este motivul pentru care pot apărea obligațiile EPR.
Responsabilitatea nu se reduce la completarea unei declarații. Sistemul urmărește și îndeplinirea obiectivelor privind gestionarea, valorificarea și reciclarea deșeurilor de ambalaje.
Ce legătură are AFM cu ambalajele importate?
AFM este Administrația Fondului pentru Mediu.
Pentru firmele care intră în categoriile relevante privind ambalajele pot exista obligații legate de înregistrare, determinarea cantităților, declarații și modul în care este îndeplinită responsabilitatea EPR.
Este important să separăm câteva lucruri care sunt adesea amestecate:
- evidența cantităților de ambalaje
- declarațiile către AFM
- îndeplinirea responsabilității EPR
- contractul cu un OIREP
- eventualele contribuții datorate Fondului pentru mediu
Faptul că o firmă nu are o sumă de plată într-o anumită perioadă nu înseamnă automat că nu mai există obligația de evidență sau de declarare.
Pentru operatorii care intră în regimul relevant, cadrul AFM analizat prevede determinarea lunară a cantităților de ambalaje și declarații periodice. De aceea este mai sigur ca evidența să fie ținută pe parcurs, nu calculată aproximativ mult timp după import.
Trebuie să lucrezi cu un OIREP?
OIREP este o organizație autorizată care implementează obligațiile privind răspunderea extinsă a producătorului.
Pentru multe firme mici și mijlocii, colaborarea cu un OIREP este modalitatea practică prin care sunt îndeplinite colectiv obiectivele de valorificare și reciclare aferente ambalajelor.
Dar contractul cu un OIREP nu înseamnă că firma poate renunța la propria evidență.
Importatorul trebuie în continuare să poată determina cantitățile și materialele pentru ambalajele pentru care este responsabil.
De asemenea, este importantă perioada pentru care există contractul. Nu ar trebui presupus că un contract semnat ulterior transferă automat și responsabilitatea pentru cantități introduse pe piață înainte ca acesta să producă efecte.
Dacă import foarte puține produse, mai am obligații?
Cantitatea redusă nu trebuie confundată cu o scutire automată.
Nu există o regulă generală potrivit căreia sub 1 kg, 10 kg sau 50 kg de ambalaje pe an firma nu mai are responsabilități.
Nici statutul de microîntreprindere nu elimină automat obligațiile EPR.
PPWR include o simplificare a anumitor informații de raportare pentru producătorii aflați sub pragul de 10 tone de ambalaje pe an, dar această simplificare nu transformă pragul de 10 tone într-o scutire generală.
De aceea primul lucru de stabilit este dacă firma are responsabilitatea pentru ambalaj. Abia după aceea devine relevantă cantitatea.
Trebuie să plătesc automat 2 lei/kg pentru ambalajele importate?
Nu.
Suma de 2 lei/kg apare în legislația Fondului pentru mediu și este adesea menționată atunci când se discută despre obligațiile pentru ambalaje.
Uneori este însă prezentată greșit ca și cum orice firmă care importă 100 kg de ambalaje ar primi automat o obligație de plată de 200 lei.
Contribuția de 2 lei/kg este legată de diferențele corespunzătoare obiectivelor de valorificare și reciclare care nu au fost îndeplinite, în condițiile prevăzute de legislație.
Cu alte cuvinte, nu este o simplă taxă aplicată automat fiecărui kilogram de ambalaj importat.
De aceea este important să fie separat:
- faptul că firma are responsabilități pentru ambalaje
- obligația de evidență și declarare
- modul în care sunt îndeplinite obiectivele EPR
- eventuala contribuție care poate rezulta dacă obiectivele nu sunt îndeplinite
Dacă import ambalaje goale?
Nu trebuie să imporți neapărat un produs deja ambalat pentru ca problema ambalajelor să devină relevantă.
O firmă poate cumpăra din afara UE:
- cutii goale
- pungi
- sticle
- borcane
- plicuri de curier
- folie
- alte materiale sau produse de ambalare
Dacă firma românească este primul operator relevant care pune aceste ambalaje la dispoziție pe piața din România, pot apărea obligații și pentru acest flux.
Dacă firma umple apoi ambalajele cu propriile produse, trebuie analizat și rolul său pentru ambalajul de vânzare rezultat.
De aceea întrebarea “de unde am cumpărat cutia?” nu este suficientă singură pentru a stabili responsabilitatea.
Dacă produsele importate sunt doar pentru uzul firmei?
Aici situația trebuie tratată cu mai multă atenție.
De exemplu, o firmă poate importa din China un utilaj sau mai multe echipamente ambalate pe care nu le revinde, ci le folosește în propria activitate.
Regulile românești existente înainte de aplicarea PPWR conțin prevederi care pot acoperi anumite produse ambalate importate pentru consumul sau utilizarea proprie a operatorului.
Noul model PPWR folosește însă concepte teritoriale și de utilizator final care pot conduce la o analiză diferită a operatorului considerat producător.
Din acest motiv, pentru importurile exclusiv pentru uz propriu nu este prudent să presupunem automat că se aplică exact aceeași regulă ca pentru produsele importate și revândute în România.
Aceasta este una dintre situațiile în care poate fi necesară o verificare individuală.
Dacă desfac ambalajele importate și reambalez produsele?
Pot apărea două fluxuri diferite.
Primul este ambalajul care a intrat în România împreună cu produsul importat.
Al doilea este noul ambalaj în care firma pune produsul înainte să îl vândă.
De exemplu, imporți 100 kg de cafea în ambalaje mari, apoi o porționezi în pungi proprii de 500 g.
Nu ar trebui tratată întreaga situație ca un singur ambalaj. Ambalajul importat și noile pungi de vânzare pot avea roluri diferite și trebuie analizate separat.
Dacă mai adaug o cutie pentru curier?
Și aici apare un flux separat.
Produsul poate avea deja propriul ambalaj importat, iar magazinul online poate adăuga ulterior:
- o cutie pentru expediere
- un plic de curier
- folie cu bule
- folie stretch
- hârtie de umplere
- elemente suplimentare de protecție
Aceste materiale nu trebuie amestecate automat cu ambalajele importate ale produsului.
PPWR conține reguli speciale privind atribuirea responsabilității pentru anumite ambalaje de transport. De exemplu, pentru unele ambalaje standard, fără marcă proprie, cumpărate goale de la un furnizor din România, responsabilitatea poate fi plasată în amonte la furnizorul ambalajului.
În același timp, normele românești existente înainte de PPWR conțin formulări diferite privind anumite ambalaje suplimentare sau de transport.
Din acest motiv, pentru cutiile standard de curier cumpărate în România după aplicarea PPWR poate fi necesară verificarea modului în care noile reguli europene sunt aplicate împreună cu mecanismele AFM existente.
Dacă import printr-un marketplace sau folosesc dropshipping?
Faptul că produsul este cumpărat sau vândut prin Amazon, Alibaba, AliExpress, eBay, eMAG sau alt marketplace nu stabilește singur cine are responsabilitatea pentru ambalaj.
Trebuie urmărit fluxul real al produsului.
În dropshipping situația poate deveni și mai complicată, deoarece magazinul, furnizorul, importatorul efectiv și clientul pot fi în țări diferite.
În asemenea cazuri poate fi necesar să se stabilească:
- cine este vânzătorul contractual
- cine este importatorul
- cine face produsul disponibil în România
- unde se află utilizatorul final
- cine adaugă fiecare strat de ambalaj
Prin urmare, o simplă afirmație de tipul “fac dropshipping din China” nu este suficientă pentru a determina automat toate obligațiile EPR.
Ambalajele importate și Evidența Gestiunii Deșeurilor sunt același lucru?
Nu. Este o diferență foarte importantă.
Obligațiile EPR pentru ambalaje privesc responsabilitatea firmei pentru ambalajele pe care le pune pe piață.
Evidența Gestiunii Deșeurilor privește deșeurile pe care firma le generează în propria activitate.
De exemplu, importi produse din China în cutii mari de transport. Produsele sunt scoase din aceste cutii în depozitul firmei, iar cutiile rămân la tine și devin deșeuri de carton.
Responsabilitatea privind ambalajele introduse pe piață și evidența deșeului de carton rezultat în depozit sunt două probleme diferite.
În funcție de activitatea firmei, în Evidența Gestiunii Deșeurilor pot apărea și alte fluxuri, cum ar fi:
- carton
- folie din plastic
- paleți deteriorați
- ambalaje deteriorate
- echipamente electrice scoase din uz
- tonere și cartușe
- alte deșeuri generate de activitate
De aceea faptul că firma își rezolvă obligațiile EPR pentru ambalajele importate nu înlocuiește Evidența Gestiunii Deșeurilor.
Ce ar trebui să verifice practic o firmă care importă produse ambalate?
Dacă imporți produse fizice din afara UE și le vinzi în România, poți începe cu o verificare simplă a fluxului de marfă.
- Identifică produsele ambalate pe care firma le importă din afara UE
- Separă produsele destinate revânzării de cele cumpărate exclusiv pentru utilizarea proprie
- Identifică toate straturile de ambalaj care intră în România împreună cu produsele
- Identifică materialele din care sunt realizate ambalajele
- Stabilește o metodă prin care poți determina cantitățile aferente fiecărui material
- Verifică dacă firma are obligații de înregistrare și declarare la AFM pentru acest flux
- Verifică modul în care este îndeplinită responsabilitatea EPR
- Verifică dacă este necesară sau utilă colaborarea cu un OIREP autorizat
- Separă ambalajele importate de ambalajele noi pe care firma le adaugă ulterior
- Ține separat evidența deșeurilor generate efectiv în activitatea firmei
Dacă firma are mai multe tipuri de activități, analiza trebuie făcută pentru fiecare flux.
De exemplu, aceeași firmă poate importa produse din China, poate cumpăra alte produse deja ambalate de la un distribuitor român și poate adăuga cutii proprii pentru comenzile online. Cele trei situații nu trebuie tratate automat în același mod.
Care sunt cele mai frecvente greșeli?
În practică, problemele apar adesea nu pentru că firma încearcă să evite obligațiile, ci pentru că pornește de la o presupunere greșită.
Printre greșelile care merită evitate se află:
- să presupui că producătorul din China este responsabil și în România
- să urmărești doar cutia exterioară și să ignori celelalte straturi de ambalaj
- să presupui că o cantitate mică înseamnă automat scutire
- să confunzi contractul cu un OIREP cu evidența cantităților
- să presupui că fiecare kilogram de ambalaj generează automat o plată de 2 lei/kg
- să amesteci ambalajele puse pe piață cu deșeurile generate în propriul depozit
- să tratezi cutia de curier adăugată ulterior ca fiind automat parte din același flux cu ambalajul importat
- să presupui că folosirea unui marketplace transferă automat responsabilitatea către platformă
Ce se întâmplă dacă import și apoi vând în alte țări din UE?
Dacă firma importă produsele în România, dar apoi le vinde direct utilizatorilor finali din Germania, Franța, Italia sau alte state membre, analiza nu se mai oprește la România.
EPR funcționează teritorial. Pot apărea obligații în statul în care produsul ambalat este pus la dispoziție utilizatorului final.
Nu există o singură înregistrare EPR românească prin care o firmă să fie automat acoperită în toate statele Uniunii Europene.
De aceea un importator care vinde și cross-border trebuie să urmărească separat:
- produsele vândute în România
- produsele vândute direct utilizatorilor finali din alte state UE
- produsele vândute unor distribuitori din alte state UE
Pentru vânzările directe către utilizatori finali din alt stat membru pot apărea obligații EPR în țara de destinație și, conform regulilor PPWR aplicabile la data acestui articol, obligații privind desemnarea unui reprezentant EPR în statul respectiv.
Nu știi dacă firma ta intră în aceste situații?
Obligațiile diferă mult în funcție de modul în care circulă produsele și ambalajele. O firmă care importă și revinde produse în România nu este în aceeași situație cu una care importă doar un utilaj pentru uz propriu sau cu un magazin care face dropshipping direct către clienți din mai multe țări.
Poți folosi gratuit wizard-ul pentru obligațiile privind ambalajele, AFM și EPR. Instrumentul îți pune câteva întrebări despre activitatea firmei și îți arată orientativ ce obligații pot fi relevante și ce situații necesită o verificare suplimentară.
Nu este necesar să introduci CUI-ul, numele firmei, adresa de email sau alte date personale.
Întrebări frecvente
Import produse din China și le vând în România. Am obligații pentru ambalaje?
În cazul obișnuit al unei firme românești care importă produse deja ambalate din afara UE și apoi le comercializează în România, firma este în mod normal operatorul relevant pentru responsabilitatea asupra ambalajelor importate. Trebuie analizate obligațiile privind cantitățile, AFM și EPR.
Dacă produsele vin deja ambalate, tot eu pot fi responsabil?
Da. Faptul că furnizorul străin a ambalat produsul nu înseamnă automat că responsabilitatea EPR pentru piața românească îi aparține acestuia.
Dacă import doar câteva produse pe an?
Nu există o scutire generală doar pentru că volumul este foarte mic. Cantitatea este relevantă pentru raportare și pentru calculul obligațiilor, dar mai întâi trebuie stabilit dacă firma are calitatea de operator responsabil.
Dacă import produse doar pentru uzul firmei?
Această situație necesită mai multă atenție. Reglementările românești anterioare și noile reguli PPWR nu conduc în toate cazurile la o concluzie suficient de simplă pentru un răspuns automat. Pentru importurile exclusiv pentru uz propriu poate fi necesară o verificare individuală.
Dacă am contract cu un OIREP, nu mai trebuie să cunosc cantitățile?
Nu. Chiar dacă responsabilitatea este îndeplinită printr-un OIREP, firma trebuie să poată determina cantitățile și materialele pentru care este responsabilă.
Dacă plătesc OIREP, mai pot avea de plătit și la AFM?
Existența unui contract cu un OIREP nu înseamnă că orice altă obligație dispare automat. Contează cantitățile acoperite, perioada contractuală și îndeplinirea efectivă a obligațiilor. Contribuția AFM de 2 lei/kg nu este însă o taxă automată aplicată fiecărui kilogram de ambalaj.
Ambalajele din import trebuie trecute și în Evidența Gestiunii Deșeurilor?
Nu trebuie confundate cele două evidențe. Obligațiile EPR privesc ambalajele pentru care firma este responsabilă pe piață. Evidența Gestiunii Deșeurilor privește deșeurile generate efectiv de activitatea firmei. Dacă desfaci o cutie de transport în depozit și aceasta devine deșeu de carton, acel deșeu trebuie analizat din perspectiva gestiunii deșeurilor.
Cadrul legislativ
Informațiile din acest articol și din instrumentul de verificare au fost construite pe baza cadrului legislativ verificat pentru august 2026, inclusiv:
- Regulamentul (UE) 2025/40 privind ambalajele și deșeurile de ambalaje – PPWR
- Legea nr. 249/2015 privind modalitatea de gestionare a ambalajelor și a deșeurilor de ambalaje
- OUG nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu
- metodologia aplicabilă contribuțiilor și declarațiilor către Fondul pentru mediu
- OUG nr. 92/2021 privind regimul deșeurilor, pentru obligațiile separate privind deșeurile generate de firmă
Regulile privind ambalajele au suferit modificări importante odată cu aplicarea PPWR, iar pentru anumite situații există încă aspecte care trebuie analizate împreună cu mecanismele administrative românești existente.
Important
Acest articol are rol informativ și nu reprezintă consultanță juridică sau o confirmare oficială a obligațiilor unei anumite firme.
Încadrarea exactă poate depinde de fluxul real al produselor, contractele dintre operatori, identitatea importatorului, tipul ambalajelor, modul în care produsele sunt comercializate și destinația acestora.
Pentru situațiile neclare sau pentru cele marcate de wizard ca necesitând verificare individuală, este recomandată verificarea cadrului aplicabil situației concrete și, dacă este necesar, consultarea unui specialist.