Import produse din China: ce obligații de mediu are firma

Dacă firma ta cumpără produse din China și le aduce în România pentru a le vinde, simplul fapt că produsele au fost fabricate și ambalate în afara Uniunii Europene nu înseamnă că obligațiile de mediu rămân la producătorul chinez.

În multe regimuri de mediu, firma care importă produsul și îl introduce pentru prima dată pe piața din România sau din Uniunea Europeană poate deveni “producător” în sensul legislației, chiar dacă nu a fabricat fizic produsul.

Pentru aproape orice produs fizic trebuie verificată cel puțin situația ambalajelor. Dacă produsul este electric, conține baterii, este o băutură, conține anumite substanțe sau aparține unei categorii speciale, pot apărea și alte obligații.

De exemplu, importul unor căști Bluetooth din China poate implica în același timp obligații pentru ambalaje, echipamente electrice și electronice, bateria incorporată și conformitatea produsului cu regulile privind substanțele periculoase.

În acest articol explicăm principalele obligații de mediu pe care ar trebui să le verifice o firmă românească înainte să înceapă să importe produse din China.

De ce este diferit dacă imporți direct din China?

Să presupunem că un magazin românesc cumpără un produs deja importat de la un distribuitor din România.

Pentru anumite obligații de mediu, produsul și ambalajul lui au fost deja introduse pe piața românească de operatorul din amonte.

Situația se schimbă atunci când magazinul cumpără produsul direct din China.

Firma românească poate deveni primul operator din România sau din Uniunea Europeană care introduce produsul pe piață. În funcție de produs, acest lucru poate atrage responsabilități care altfel ar fi aparținut importatorului sau producătorului din amonte.

De aceea, în legislația de mediu, termenul “producător” nu trebuie interpretat întotdeauna ca “fabrica care a construit obiectul”.

Poți fi producător în sens EPR fără să ai nicio fabrică.

Ce este EPR?

EPR vine de la Extended Producer Responsibility, adică responsabilitatea extinsă a producătorului.

Ideea de bază este că operatorii care pun anumite produse sau ambalaje pe piață trebuie să contribuie și la gestionarea lor atunci când devin deșeuri.

În funcție de produs, există sisteme EPR diferite pentru:

  • ambalaje
  • echipamente electrice și electronice
  • baterii și acumulatori
  • anvelope
  • anumite alte categorii de produse

Aceste sisteme nu trebuie confundate între ele. Dacă un produs intră în mai multe categorii, pot exista mai multe obligații în paralel.

Prima verificare pentru aproape orice import: ambalajele

Aproape orice produs fizic cumpărat din China vine într-o formă de ambalaj.

Poate exista o cutie individuală, folie de protecție, ambalaj de grupare, cutie de transport, folie stretch, elemente din plastic, lemn sau alte materiale.

Dacă firma românească importă produse ambalate și apoi le comercializează în România, poate deveni operatorul responsabil pentru ambalajele respective.

În România, acest lucru poate însemna obligații privind:

  • evidența cantităților de ambalaje
  • separarea cantităților în funcție de material
  • înregistrarea și declararea la AFM
  • responsabilitatea extinsă a producătorului pentru ambalaje
  • îndeplinirea obiectivelor de reciclare și valorificare
  • colaborarea cu un OIREP, dacă firma alege această modalitate de conformare

Este important să fie analizate toate straturile relevante de ambalaj, nu doar cutia pe care o vede clientul.

Ce ambalaje pot veni împreună cu un produs din China?

Să luăm exemplul unui aparat electronic.

Acesta poate avea:

  • o pungă individuală din plastic
  • o cutie de carton pentru vânzare
  • elemente de protecție din carton sau plastic
  • mai multe produse grupate într-o cutie mai mare
  • folie stretch în jurul coletelor
  • paleți din lemn
  • alte ambalaje de transport

Unele dintre aceste ambalaje ajung mai departe la client, iar altele sunt îndepărtate în depozitul importatorului.

Această diferență este importantă atât pentru obligațiile privind ambalajele puse pe piață, cât și pentru evidența deșeurilor generate de firmă.

Importi produse ambalate din China?

Dacă vrei să verifici orientativ situația firmei pentru ambalaje, poți folosi instrumentul gratuit de mai jos. Nu îți cerem CUI-ul, numele firmei, adresa de email sau alte date personale.

Wizard-ul verifică obligațiile privind ambalajele, AFM și EPR. Nu verifică automat toate celelalte obligații descrise în acest articol, cum ar fi DEEE, baterii, REACH sau RoHS.

Verificare rapidă

Ce este PPWR?

PPWR este Regulamentul (UE) 2025/40 privind ambalajele și deșeurile de ambalaje.

Regulamentul se aplică în general din 12 august 2026 și introduce un cadru comun la nivelul Uniunii Europene pentru ambalaje, deșeurile rezultate și responsabilitatea operatorilor economici.

PPWR se aplică și ambalajelor importate din afara Uniunii Europene.

Pentru o firmă care importă din China este important deoarece nu poți presupune că ambalajul nu mai este problema ta doar fiindcă a fost produs și aplicat în China.

În același timp, mecanismele românești privind AFM, EPR și raportarea cantităților continuă să fie relevante pentru modul practic în care sunt gestionate obligațiile în România.

Ce informații despre ambalaje ar trebui să ceri furnizorului chinez?

Una dintre cele mai bune măsuri este să ceri informațiile înainte să începi importurile regulate.

Pentru fiecare produs ar fi util să poți determina:

  • greutatea ambalajului individual
  • materialul ambalajului individual
  • greutatea ambalajelor de grupare
  • greutatea și materialele ambalajelor de transport
  • dacă sunt folosiți paleți și din ce material sunt aceștia
  • dacă există mai multe materiale în același sistem de ambalare

O simplă informație de tipul “produsul cântărește 800 g” nu este suficientă pentru evidența ambalajelor.

Ai nevoie să poți separa greutatea produsului de cea a cartonului, plasticului, lemnului și a celorlalte materiale relevante.

Ce legătură are AFM cu importurile?

AFM este Administrația Fondului pentru Mediu.

Legislația românească include printre operatorii responsabili firmele care introduc pe piața națională produse ambalate și impune evidență cantitativă pentru ambalajele pentru care acestea sunt responsabile.

În practică trebuie să separi câteva noțiuni care sunt frecvent confundate:

  • evidența internă a cantităților de ambalaje
  • declarația către AFM
  • îndeplinirea responsabilității EPR
  • contractul cu un OIREP
  • eventuala contribuție datorată Fondului pentru mediu

Ele sunt legate între ele, dar nu sunt același lucru.

Trebuie să plătesc automat 2 lei/kg pentru ambalajele importate?

Nu.

Este una dintre cele mai răspândite confuzii privind ambalajele.

Suma de 2 lei/kg apare în legislația Fondului pentru mediu, dar nu este o taxă automată aplicată fiecărui kilogram de ambalaj adus din China.

Contribuția este legată de diferența dintre cantitățile corespunzătoare obiectivelor legale de valorificare și reciclare și cantitățile efectiv gestionate conform regulilor aplicabile.

De aceea nu este corect să calculezi pur și simplu:

100 kg ambalaje x 2 lei = 200 lei taxă de import.

Responsabilitatea EPR, evidența cantităților, costul unui OIREP și eventuala contribuție către AFM sunt lucruri distincte.

Ce este un OIREP?

OIREP este o organizație autorizată care implementează obligațiile privind răspunderea extinsă a producătorului.

Pentru multe firme mici și mijlocii, aceasta este modalitatea practică prin care sunt îndeplinite colectiv obiectivele privind deșeurile de ambalaje.

Contractul cu un OIREP nu înseamnă însă că firma nu mai trebuie să știe ce cantități a introdus pe piață.

Firma trebuie în continuare să poată determina corect ambalajele și materialele pentru care este responsabilă.

Ambalajele desfăcute în depozit pot deveni deșeuri ale firmei

Aici apare o obligație diferită de EPR.

Să presupunem că primești 100 de produse din China într-o cutie mare de transport, învelită în folie stretch și așezată pe un palet.

În depozit desfaci coletul, scoți produsele și arunci cutia și folia.

Cutia și folia au devenit deșeuri generate de activitatea firmei.

Acestea trebuie analizate din perspectiva Evidenței Gestiunii Deșeurilor.

În evidența deșeurilor pot apărea, de exemplu:

  • carton
  • folie din plastic
  • paleți deteriorați
  • elemente de protecție
  • ambalaje deteriorate
  • produse deteriorate care devin deșeuri

Evidența deșeurilor urmărește tipul și cantitatea de deșeu generat, originea acestuia și modul în care este predat sau tratat.

EPR și Evidența Gestiunii Deșeurilor nu sunt același lucru

Diferența merită reținută.

EPR pentru ambalaje urmărește responsabilitatea pentru ambalajele pe care firma le pune pe piață.

Evidența Gestiunii Deșeurilor urmărește deșeurile generate de firma ta.

Aceeași firmă poate avea ambele obligații.

De exemplu, magazinul poate pune pe piață cutiile individuale ale produselor și, în același timp, poate genera în propriul depozit deșeu de carton din cutiile mari în care a primit marfa.

Faptul că ai un contract cu un OIREP pentru ambalaje nu înlocuiește evidența deșeurilor proprii.

Importi electronice? Verifică și obligațiile DEEE

Dacă produsele importate din China sunt echipamente electrice sau electronice, ambalajele reprezintă doar una dintre obligațiile care trebuie analizate.

Regimul DEEE se aplică echipamentelor electrice și electronice puse pe piață.

Exemple frecvente:

  • telefoane și accesorii electronice
  • încărcătoare
  • surse de alimentare
  • căști și boxe
  • becuri și corpuri LED
  • electrocasnice
  • echipamente IT
  • jucării electrice
  • dispozitive smart
  • scule electrice

Firma care introduce aceste echipamente pe piața din România poate deveni producător de EEE în sensul legislației DEEE.

Printre obligațiile importante se află înscrierea în registrul național al producătorilor de echipamente electrice și electronice gestionat de autoritatea de mediu, raportarea cantităților și organizarea sau finanțarea gestionării viitoarelor DEEE.

Pentru majoritatea firmelor mici, îndeplinirea responsabilității se face printr-o organizație colectivă autorizată.

Acest sistem este separat de EPR-ul pentru ambalaje.

Produsul are baterie? Poate exista încă un regim separat

O greșeală frecventă este să consideri că un produs electronic cu baterie este acoperit complet de regimul DEEE.

Bateriile au propriul sistem de responsabilitate extinsă a producătorului.

Regulamentul european privind bateriile se aplică inclusiv bateriilor incorporate în aparate.

De aceea un dispozitiv reîncărcabil importat din China poate genera simultan:

  • obligații pentru ambalaje
  • obligații pentru echipamentul electric sau electronic
  • obligații pentru bateria incorporată

De la furnizor ar trebui să obții cel puțin informații privind:

  • tipul bateriei
  • chimia bateriei
  • greutatea bateriei
  • dacă bateria este incorporată sau detașabilă
  • documentația și marcajele aplicabile

Aceste informații sunt mult mai greu de obținut după ce ai importat deja mii de produse.

Un exemplu: căști Bluetooth importate din China

Să presupunem că un magazin românesc importă 2.000 de perechi de căști Bluetooth.

La prima vedere pare un singur produs.

Din perspectiva obligațiilor de mediu trebuie însă verificate mai multe lucruri.

Ambalajul: cutie de carton, folie, plastic și eventual ambalaje de transport.

EEE/DEEE: căștile sunt echipamente electrice și electronice.

Baterii: căștile și carcasa de încărcare conțin acumulatori.

RoHS: produsul trebuie să respecte limitele aplicabile pentru anumite substanțe periculoase din echipamentele electrice.

REACH: anumite substanțe din componente sau materiale pot genera obligații suplimentare.

Așadar, faptul că ai rezolvat ambalajele nu înseamnă că ai rezolvat toate obligațiile de mediu ale produsului.

Importi băuturi? Verifică SGR

Dacă firma importă băuturi din China, trebuie verificat și Sistemul Garanție-Returnare.

SGR se aplică anumitor băuturi puse pe piața din România în ambalaje primare nereutilizabile din sticlă, plastic sau metal, cu volume cuprinse între 0,1 litri și 3 litri inclusiv.

Pentru produsele care intră în sistem pot exista obligații precum:

  • înregistrarea în sistemul administrat de RetuRO
  • utilizarea ambalajelor și marcajelor acceptate în SGR
  • aplicarea garanției de 0,50 lei pentru fiecare unitate eligibilă
  • raportări și fluxuri financiare specifice sistemului

SGR este separat de regimul general EPR pentru ambalaje.

De asemenea, faptul că produsul este într-o sticlă sau doză nu înseamnă automat că intră în SGR. Contează categoria băuturii, materialul, volumul și celelalte condiții prevăzute de sistem.

REACH poate fi relevant chiar dacă nu imporți “chimicale”

REACH este regulamentul european privind substanțele chimice.

Este evident relevant dacă firma importă substanțe sau amestecuri chimice, dar poate deveni relevant și pentru produse obișnuite.

De exemplu, anumite produse din plastic, textile, bijuterii, mobilier sau componente electronice pot conține substanțe restricționate sau substanțe aflate pe lista SVHC – Substances of Very High Concern.

Pentru articolele care conțin anumite substanțe SVHC peste pragurile aplicabile pot apărea obligații de informare în lanțul comercial și, în anumite situații, notificări către ECHA sau în baza de date SCIP.

Pentru substanțele importate ca atare sau în amestecuri există și reguli privind înregistrarea REACH, inclusiv praguri bazate pe cantitățile anuale.

Pentru o firmă mică nu este realist să devină expert REACH pentru orice șurub importat. Dar este important să identifici produsele pentru care compoziția chimică poate reprezenta o problemă și să ceri documentația furnizorului.

Photo by Andrey Matveev on Unsplash

Ce este RoHS?

Dacă imporți echipamente electrice sau electronice, trebuie verificată și conformitatea RoHS.

RoHS limitează utilizarea anumitor substanțe periculoase în echipamente electrice și electronice, inclusiv plumb, mercur, cadmiu și alte substanțe reglementate.

Un furnizor chinez poate scrie în pagina produsului “RoHS compliant”, dar o asemenea afirmație comercială nu este același lucru cu documentația de conformitate.

Importatorul ar trebui să verifice existența documentelor relevante, inclusiv declarația UE de conformitate și documentația tehnică necesară pentru produs.

Și aici trebuie făcută o distincție importantă:

Marcajul CE sau conformitatea RoHS nu rezolvă automat obligațiile pentru ambalaje, DEEE sau baterii.

Sunt sisteme diferite.

Există și alte obligații în funcție de produs

Lista nu se oprește la ambalaje, DEEE și baterii.

În funcție de ce imporți, pot deveni relevante și alte regimuri.

De exemplu:

  • anumite produse din plastic de unică folosință pot fi interzise sau supuse unor reguli speciale
  • anvelopele au propriile obligații privind gestionarea deșeurilor
  • uleiurile și lubrifianții au reguli specifice
  • anumite echipamente cu agenți frigorifici intră sub regulile privind gazele fluorurate
  • anumite produse sau materii prime pot intra sub regulile privind defrișările și trasabilitatea lanțului de aprovizionare
  • produsele care conțin substanțe restricționate pot intra sub REACH, POP sau alte reglementări chimice

Acestea sunt obligații dependente de produs. Nu are sens ca un importator de pahare ceramice să studieze toate regulile pentru baterii și gaze fluorurate, dar are sens să identifice înainte de import ce regimuri sunt relevante pentru produsul său.

Alibaba sau AliExpress se ocupă de obligațiile de mediu?

Nu trebuie să presupui asta.

Alibaba, AliExpress și alte marketplace-uri pot facilita găsirea furnizorului, plata, transportul sau anumite formalități.

Folosirea unei platforme nu transferă însă automat către platformă obligațiile de mediu pe care firma românească le poate avea atunci când introduce produsele pe piață.

Trebuie analizat fluxul real:

  • cine este vânzătorul
  • cine importă efectiv marfa
  • cine apare în documentele relevante
  • cine introduce produsul pe piața din România
  • cine este responsabil pentru fiecare sistem EPR aplicabil

Nu porni de la ideea “am cumpărat prin Alibaba, deci Alibaba este importatorul”.

Photo by Ban Daisy on Unsplash

Dacă transportul este DDP, scap de obligațiile de mediu?

Nici DDP nu oferă automat un asemenea răspuns.

DDP – Delivered Duty Paid – este în primul rând un termen comercial și logistic.

Poate stabili cine suportă anumite costuri și formalități legate de transport și vamă, dar nu trebuie interpretat automat ca un transfer al tuturor obligațiilor de mediu.

Într-o structură DDP trebuie verificat concret cine este operatorul care importă și cine pune produsul pe piața relevantă.

Același lucru este valabil dacă lucrezi cu:

  • broker vamal
  • curier
  • freight forwarder
  • firmă de fulfilment
  • intermediar logistic

Faptul că altcineva se ocupă de vamă sau transport nu înseamnă automat că preia EPR, DEEE, bateriile sau celelalte responsabilități ale firmei.

Dacă import foarte puțin?

Nu porni de la presupunerea că o cantitate mică înseamnă automat lipsa obligațiilor.

Pentru ambalaje nu există o scutire generală simplă de tipul “sub 10 kg pe an nu trebuie să faci nimic”.

PPWR include anumite simplificări pentru operatorii cu volume reduse, dar acestea nu trebuie confundate cu eliminarea automată a statutului de producător.

Și pentru alte sisteme, precum DEEE sau baterii, existența unor volume mici nu trebuie presupusă ca scutire fără verificarea regulilor specifice.

Dacă imporți doar câteva zeci de produse pe an, costurile și cantitățile pot fi mici, dar mai întâi trebuie stabilit dacă obligația există.

Ce se întâmplă dacă import produsele doar pentru firma mea?

Aceasta este una dintre situațiile în care merită o verificare individuală.

De exemplu, firma poate cumpăra din China:

  • un utilaj industrial
  • laptopuri pentru angajați
  • scule electrice
  • mobilier
  • echipamente pentru producție

și să nu le revândă niciodată.

Nu este prudent să aplici automat aceleași concluzii ca în cazul produselor cumpărate pentru revânzare.

În special pentru ambalaje există o zonă de tranziție între formulările existente în legislația românească și noul model PPWR, iar legislația românească menționează explicit și anumite produse ambalate importate pentru utilizare sau consum propriu.

De aceea, pentru importurile exclusiv pentru uz propriu, verifică individual încadrarea.

Indiferent de răspunsul EPR, ambalajele pe care le desfaci și le arunci în sediul firmei pot deveni deșeuri ale firmei și pot intra în Evidența Gestiunii Deșeurilor.

Ce se întâmplă cu produsele defecte sau care nu mai pot fi vândute?

O altă problemă apare atunci când marfa importată:

  • ajunge deteriorată
  • nu trece controlul de calitate
  • este returnată de clienți
  • devine nevandabilă
  • nu respectă cerințele pentru comercializare
  • trebuie distrusă

Dacă produsele nu mai pot fi utilizate și firma decide să le elimine sau să le trimită la reciclare, acestea pot deveni deșeuri.

Firma devine atunci deținătorul deșeurilor și trebuie să le gestioneze prin fluxurile corespunzătoare.

Un produs electronic defect nu trebuie aruncat pur și simplu împreună cu deșeurile municipale, iar o baterie deteriorată nu trebuie tratată ca un deșeu obișnuit.

Trebuie identificate codurile de deșeu și operatorii autorizați potriviți situației.

Ce documente ar trebui să ceri furnizorului din China?

Documentele exacte depind de produs, dar înainte de primul import merită să ai o listă clară.

Pentru un produs obișnuit pot fi utile:

  • greutatea și materialele fiecărui strat de ambalaj
  • specificația tehnică a produsului
  • Bill of Materials, dacă este relevant
  • declarația UE de conformitate pentru produsele pentru care este necesară
  • documentație sau rapoarte RoHS pentru echipamente electrice
  • declarații REACH și SVHC
  • fișe cu date de securitate pentru substanțe sau amestecuri, unde sunt necesare
  • date despre tipul, chimia și greutatea bateriei
  • greutatea echipamentului electric pentru raportările relevante
  • informații despre paleți și ambalajele de transport
  • rapoarte de testare aplicabile produsului

Nu toate documentele sunt necesare pentru orice produs.

Dar este mult mai ușor să le ceri înainte să plătești o comandă importantă decât după ce marfa a ajuns în România și furnizorul nu mai răspunde la mesaje.

Exemplu: jucărie cu acumulator

O mașinuță electrică pentru copii poate părea un produs simplu.

În realitate trebuie verificate cel puțin:

  • ambalajul produsului
  • încadrarea ca echipament electric sau electronic
  • acumulatorul
  • RoHS
  • eventuale substanțe restricționate prin REACH
  • ce deșeuri rezultă dacă produsele defecte sunt eliminate

Acesta este un exemplu bun de produs pentru care conformitatea nu poate fi rezolvată printr-un singur contract.

Exemplu: lampă LED

Pentru o lampă LED importată din China pot fi relevante:

  • EPR pentru ambalaje
  • înregistrarea și responsabilitatea DEEE
  • conformitatea RoHS
  • eventuale reguli REACH
  • cerințe suplimentare de produs, precum ecodesign, în funcție de produs

Dacă lampa conține și o baterie sau un acumulator, se adaugă și regimul bateriilor.

Exemplu: produs cosmetic într-un recipient din plastic

Pentru un șampon sau alt produs cosmetic importat din China, primul flux de mediu evident este ambalajul.

Pot exista:

  • recipient din plastic
  • capac
  • etichetă
  • cutie de carton
  • folie de grupare
  • ambalaj de transport

În funcție de compoziție și categoria produsului, pot apărea separat obligații privind substanțele chimice și conformitatea produsului.

DEEE și bateriile nu sunt însă relevante pentru un șampon obișnuit.

Tocmai acesta este principiul: nu există o singură listă de obligații identică pentru orice import din China.

Checklist înainte să imporți produse din China

Înainte să comanzi marfa, răspunde cel puțin la întrebările următoare:

  • Produsul este ambalat?
  • Știu cât cântărește fiecare material de ambalaj?
  • Produsele sunt pentru revânzare sau exclusiv pentru uzul firmei?
  • Produsul este electric sau electronic?
  • Conține baterii sau acumulatori?
  • Conține substanțe sau materiale care pot intra sub REACH?
  • Dacă este EEE, am documentația RoHS și declarația de conformitate?
  • Este o băutură care poate intra în SGR?
  • Produsul aparține unei alte categorii cu obligații EPR specifice?
  • Voi adăuga ambalaje noi după ce produsul ajunge în România?
  • Ce deșeuri voi genera când desfac marfa în depozit?
  • Ce se întâmplă cu produsele defecte sau nevandabile?
  • Știu cine este importatorul și cine pune efectiv produsul pe piață?
  • Voi vinde doar în România sau și direct în alte state UE?

Dacă nu poți răspunde la câteva dintre aceste întrebări înainte de import, este un semn bun că trebuie să ceri informații suplimentare furnizorului.

Greșeli frecvente ale importatorilor mici

“Producătorul din China răspunde pentru ambalaj.”

Nu trebuie presupus acest lucru. Dacă firma ta introduce produsul ambalat pe piața românească, responsabilitatea poate reveni firmei românești.

“Produsul vine deja ambalat, deci ambalajul nu este problema mea.”

Faptul că ambalajul a fost pus pe produs în China nu îl scoate din sistemul EPR din România.

“Import doar câteva produse, deci nu contează.”

Nu există o scutire generală simplă pentru volume mici.

“Am contract cu un OIREP, deci nu mai trebuie să știu cantitățile.”

Greșit. Firma trebuie să poată determina cantitățile pe care le declară și le transferă în sistem.

“Pentru fiecare kilogram de ambalaj plătesc 2 lei.”

Nu. Contribuția de 2 lei/kg este legată de neîndeplinirea obiectivelor, nu este o taxă automată pe fiecare kilogram importat.

“Dacă produsul are baterie, îl declar doar ca DEEE.”

Nu. Bateria are propriul regim, separat de cel al echipamentului electric.

“Are CE, deci totul este rezolvat.”

Nu. Marcajul CE nu înlocuiește obligațiile EPR pentru ambalaje, DEEE sau baterii.

“Alibaba sau curierul se ocupă de partea de mediu.”

Nu trebuie presupus acest lucru. Marketplace-ul și transportatorul au alte roluri, iar responsabilitatea trebuie stabilită după fluxul real al produsului.

Ce ar trebui să faci practic?

Dacă firma intenționează să importe regulat produse din China, cel mai eficient este să stabilești obligațiile înainte de prima comandă importantă.

Începe cu produsul și parcurge pe rând:

  1. Verifică ambalajele și cantitățile lor
  2. Verifică situația AFM și EPR pentru ambalaje
  3. Stabilește ce deșeuri vor fi generate în sediul sau depozitul firmei
  4. Dacă produsul este electric, verifică DEEE
  5. Dacă are baterie, verifică separat regimul bateriilor
  6. Dacă este băutură, verifică SGR
  7. Verifică REACH și RoHS acolo unde sunt relevante
  8. Verifică dacă produsul aparține unei categorii cu reguli speciale
  9. Cere documentele necesare furnizorului înainte de import
  10. Clarifică cine este efectiv operatorul responsabil în structurile DDP, marketplace sau fulfilment mai complicate

Nu toate aceste obligații se vor aplica firmei tale.

Scopul este să identifici rapid ramurile relevante și să nu afli despre ele după ce produsele au fost deja importate și vândute.

Verifică separat obligațiile pentru ambalaje

Pentru partea de ambalaje poți folosi gratuit wizard-ul mediu.eco pentru obligațiile AFM și EPR.

Instrumentul analizează situații precum importul produselor ambalate, achizițiile din UE, reambalarea, ambalajele de expediere și vânzările în alte state membre.

Nu solicită CUI-ul, numele firmei, adresa de email sau alte date personale.

Reține însă că wizard-ul este dedicat ambalajelor. Dacă imporți electronice, produse cu baterii, băuturi, chimicale sau alte produse speciale, trebuie verificate și regimurile suplimentare descrise în acest articol.

Întrebări frecvente

Orice firmă care importă din China are obligații de mediu?

Nu există o singură obligație identică pentru orice importator. Pentru produsele fizice ambalajele sunt una dintre primele probleme de verificat. Alte obligații depind de produs – de exemplu DEEE pentru electronice, baterii pentru produse cu acumulator sau SGR pentru anumite băuturi.

Dacă furnizorul chinez spune că produsul este conform, este suficient?

Nu neapărat. Importatorul din UE are propriile responsabilități și trebuie să poată demonstra conformitatea acolo unde legislația o cere. Declarațiile comerciale ale furnizorului trebuie susținute de documentația corespunzătoare.

Dacă produsul este electric, am automat trei obligații?

În mod obișnuit trebuie verificat cel puțin ambalajul și regimul EEE/DEEE. Regimul bateriilor se adaugă numai dacă produsul conține baterii sau acumulatori. Alte regimuri depind de produs.

Dacă import pentru uz propriu, nu am nicio obligație?

Nu este sigur să pornești de la această concluzie. Unele regimuri disting între punerea pe piață și utilizarea proprie, iar pentru ambalaje există și prevederi românești care trebuie analizate împreună cu PPWR. În plus, deșeurile generate în sediul firmei trebuie gestionate indiferent dacă produsul a fost cumpărat pentru revânzare sau pentru uz propriu.

Dacă produsul vine DDP, furnizorul se ocupă automat de AFM?

Nu. Termenul DDP nu trebuie confundat cu transferul automat al obligațiilor de mediu. Trebuie verificat cine este operatorul relevant și cine pune produsul pe piață.

Dacă am plătit OIREP pentru ambalaje, am rezolvat și DEEE?

Nu. Organizațiile și sistemele pentru ambalaje, DEEE și baterii sunt fluxuri diferite.

Trebuie să țin și Evidența Gestiunii Deșeurilor?

Dacă activitatea firmei generează deșeuri, evidența gestiunii deșeurilor este o obligație separată de EPR. Deșeurile pot proveni inclusiv din ambalajele desfăcute în depozit, produse deteriorate, baterii uzate sau echipamente scoase din uz.

Cadrul principal de reglementare

În funcție de produs, printre actele și sistemele care pot deveni relevante se află:

Important

Acest articol are rol informativ și orientativ și nu reprezintă consultanță juridică sau o confirmare oficială a obligațiilor unei anumite firme.

Importurile din China pot avea structuri foarte diferite. Încadrarea poate depinde de produs, traseul mărfii, contracte, cine apare ca importator, modul de comercializare, tipul ambalajelor, existența bateriilor sau a componentelor electronice, compoziția produsului și piața pe care acesta este vândut.

Pentru produse complexe, importuri pentru uz propriu, structuri DDP sau dropshipping neobișnuite, substanțe chimice, produse cu reglementări speciale ori situații în care nu este clar cine este operatorul responsabil, este recomandată verificarea individuală înainte de import.