Codul de deșeu 19 09 99 se referă la alte deșeuri rezultate din tratarea apei pentru consum sau pentru uz industrial, care nu se încadrează în mod potrivit în celelalte coduri specifice din categoria 19 09.
Este, practic, un cod rezidual. Nu este destinat deșeurilor “necunoscute” și nici tuturor materialelor găsite într-o stație de tratare a apei.
Înainte de utilizarea lui, trebuie verificat dacă deșeul nu se încadrează deja la unul dintre codurile mai specifice:
- 19 09 01 – deșeuri solide de la filtrarea primară și separarea cu site
- 19 09 02 – nămoluri de la limpezirea apei
- 19 09 03 – nămoluri de la decarbonatare
- 19 09 04 – cărbune activ epuizat
- 19 09 05 – rășini schimbătoare de ioni saturate sau epuizate
- 19 09 06 – soluții și nămoluri de la regenerarea schimbătorilor de ioni
Dacă materialul provine într-adevăr din procesul de pregătire a apei, dar nu poate fi descris în mod rezonabil prin aceste coduri și nu există un alt cod mai potrivit în lista deșeurilor, 19 09 99 poate deveni relevant.
Exemple de deșeuri care pot intra la 19 09 99
Prin natura sa, acest cod poate acoperi materiale destul de diferite. Tocmai de aceea, nu este util să presupunem că orice anumit material aparține automat aici.
Un exemplu întâlnit în documentația de mediu din România este nisipul cuarțos uzat din instalațiile de tratare a apei, încadrat în anumite situații la 19 09 99.
În practică, ar putea fi analizate în raport cu acest cod:
- nisip filtrant uzat provenit dintr-un filtru pentru tratarea apei
- medii filtrante minerale uzate care nu au un cod mai specific în categoria 19 09
- anumite materiale filtrante speciale înlocuite din instalațiile de pregătire a apei
- alte reziduuri specifice tratării apei care nu sunt site, nămoluri, cărbune activ, rășini schimbătoare de ioni sau soluții de regenerare
Aceste exemple trebuie însă privite în context. De exemplu, faptul că un deșeu este nisip nu înseamnă automat că este 19 09 99. Trebuie să provină dintr-un proces de tratare a apei pentru consum sau uz industrial și trebuie verificat dacă nu există un cod mai potrivit pentru situația concretă.
Cine generează frecvent acest tip de deșeu
Codul 19 09 99 poate apărea în special la instalații de tratare a apei care folosesc tehnologii sau medii filtrante diferite de cele descrise explicit în celelalte coduri ale categoriei.
Generatorii pot include:
- stații de tratare și potabilizare a apei
- fabrici cu instalații proprii de pregătire a apei
- unități industriale care folosesc filtre minerale sau medii filtrante speciale
- instalații care pregătesc apă pentru procese tehnologice
- operatori care înlocuiesc periodic medii filtrante utilizate în tratarea apei
Pentru birouri, magazine, restaurante, depozite și majoritatea firmelor mici conectate la rețeaua publică de apă, acest cod ar trebui să apară rar.
Dacă o firmă fără o instalație reală de tratare a apei are în evidență cantități importante de 19 09 99, este util să fie verificată din nou originea deșeurilor respective.
Greșeli frecvente de clasificare
Cea mai frecventă greșeală este folosirea codului 19 09 99 ca un fel de categorie pentru “diverse deșeuri din camera de tratare a apei”.
Locul în care este găsit un obiect nu stabilește codul său de deșeu.
De exemplu, nu ar trebui încadrate automat la 19 09 99:
- ambalajele de substanțe chimice
- recipientele și sacii proveniți de la materialele filtrante noi
- fierul vechi și piesele metalice rezultate din mentenanță
- pompele și alte echipamente scoase din uz
- materialele absorbante folosite la scurgeri de ulei sau substanțe chimice
- bateriile și acumulatorii
- lămpile și alte echipamente electrice
- deșeurile municipale obișnuite
Aceste materiale pot avea propriile coduri de deșeu, chiar dacă sunt generate în interiorul sau în apropierea unei stații de tratare a apei.
De asemenea, nu ar trebui folosit 19 09 99 dacă există deja un cod specific în aceeași categorie. De exemplu, cărbunele activ epuizat trebuie analizat în primul rând la 19 09 04, iar rășinile schimbătoare de ioni epuizate la 19 09 05.
Nămolul de limpezire trebuie analizat în raport cu 19 09 02, iar cel rezultat specific din decarbonatare în raport cu 19 09 03.
Observații privind colectarea și depozitarea
Pentru că 19 09 99 poate acoperi materiale cu proprietăți foarte diferite, codul singur oferă puține informații practice despre modul în care deșeul trebuie păstrat.
Din acest motiv, este util ca recipientul și evidența internă să conțină și o descriere concretă a materialului.
De exemplu, o mențiune precum:
19 09 99 – nisip cuarțos uzat din filtrul de apă brută
este mult mai utilă decât simpla etichetă “19 09 99”.
Un mediu filtrant mineral umed poate necesita un container în care să poată fi manipulat fără pierderi de material. Un material fin și uscat poate necesita măsuri pentru limitarea prafului. Dacă reziduul este sub formă de suspensie sau nămol foarte fluid, sistemul de colectare trebuie să fie adecvat pentru lichide.
Prin urmare, metoda de depozitare trebuie stabilită în funcție de materialul real, nu doar după cod.
De ce este importantă separarea corectă
Folosirea prea largă a codului 19 09 99 poate ascunde fluxuri de deșeuri care ar putea fi identificate și gestionate separat.
De exemplu, amestecarea într-un singur container a nisipului filtrant, ambalajelor, pieselor metalice, rășinilor și cărbunelui activ poate transforma mai multe fluxuri relativ clare într-un amestec greu de caracterizat.
În plus, codul 19 09 99 nu spune aproape nimic despre posibilitatea de valorificare a materialului.
Un nisip filtrant relativ curat poate avea, în anumite condiții, o posibilitate de valorificare materială. Un alt deșeu încadrat la același cod poate să nu aibă nicio opțiune realistă de valorificare.
De aceea trebuie cunoscute compoziția materialului, procesul în care a fost utilizat și eventualii contaminanți pe care i-a acumulat.
Separarea fluxurilor și descrierea lor cât mai exactă facilitează și discuția cu operatorul care urmează să le preia.
Când ar trebui verificată din nou utilizarea codului 19 09 99
Fiind un cod rezidual, apariția lui este un bun motiv pentru o verificare suplimentară a materialului.
Aceasta nu înseamnă că utilizarea codului este greșită. Există deșeuri reale din tratarea apei care nu sunt descrise de codurile 19 09 01-19 09 06.
Totuși, dacă o firmă generează în fiecare lună cantități importante de 19 09 99 dintr-o instalație bine cunoscută și stabilă, merită verificat ce conține efectiv acest flux.
În multe situații, echipamentul care generează deșeul oferă deja indicii importante. Dacă este vorba despre un filtru cu cărbune activ, trebuie analizat 19 09 04. Dacă este un sistem cu schimb ionic, pot fi relevante 19 09 05 sau 19 09 06. Dacă este un decantor pentru limpezirea apei, poate fi relevant 19 09 02.
19 09 99 rămâne potrivit atunci când, după această verificare, materialul este într-adevăr un alt reziduu specific procesului de tratare a apei pentru care nu există o poziție mai exactă.
Concluzie
Codul 19 09 99 – alte deșeuri nespecificate – este un cod rezidual pentru deșeurile provenite din tratarea apei pentru consum sau uz industrial care nu se încadrează în celelalte poziții specifice ale categoriei 19 09.
Nu ar trebui folosit doar pentru că un deșeu este dificil de identificat sau pentru că provine din camera unei instalații de tratare a apei.
Înainte de alegerea acestui cod, este util să fie identificat materialul, echipamentul din care provine și rolul său în procesul de tratare. Deșeurile de mentenanță, ambalajele, echipamentele uzate și alte fluxuri distincte trebuie analizate separat.
În practică, o descriere precum “nisip filtrant uzat din instalația de tratare a apei” este mult mai valoroasă decât simpla denumire “alte deșeuri”. Cu cât originea și compoziția materialului sunt mai bine cunoscute, cu atât clasificarea și alegerea unei destinații potrivite devin mai clare.