Codul de deșeu 19 09 03 se referă la nămolurile rezultate în urma proceselor de decarbonatare a apei, adică a tratării prin care se reduce duritatea temporară și conținutul de carbonați înainte ca apa să fie utilizată pentru consum sau în procese industriale.
În practică, aceste nămoluri apar mai ales în instalațiile care folosesc procese chimice de dedurizare prin precipitare. Prin adăugarea unor reactivi, cum ar fi varul, anumite săruri dizolvate în apă sunt transformate în compuși insolubili care se separă sub formă de precipitat.
Unul dintre principalii compuși formați poate fi carbonatul de calciu, motiv pentru care nămolul rezultat are deseori un caracter predominant mineral și poate avea un aspect albicios sau cenușiu.
Totuși, aspectul nu este suficient pentru clasificare. Pentru utilizarea codului 19 09 03 trebuie să existe efectiv un proces de decarbonatare sau dedurizare prin precipitare a apei.
Exemple de deșeuri incluse
În funcție de tehnologia folosită, sub codul 19 09 03 pot intra, de exemplu:
- nămoluri bogate în carbonat de calciu rezultate din dedurizarea apei cu var
- precipitate minerale separate după reducerea durității carbonatice a apei
- nămoluri evacuate din decantoarele unei instalații de decarbonatare
- nămoluri îngroșate provenite din același proces
- turte minerale rezultate după deshidratarea mecanică a nămolului de decarbonatare
Este important ca aceste materiale să fie asociate cu procesul care le-a generat. Un nămol bogat în calciu nu devine automat 19 09 03 doar pentru că are o culoare deschisă sau o compoziție predominant minerală.
De exemplu, depunerile de calcar scoase mecanic dintr-un cazan, reziduurile de ciment, nămolurile de construcții sau alte deșeuri bogate în carbonat de calciu pot proveni din procese complet diferite și nu ar trebui încadrate automat la acest cod.
Cine generează frecvent acest tip de deșeu
Codul 19 09 03 este relativ specializat și apare în principal acolo unde există instalații dedicate de tratare chimică a apei.
Generatorii pot include:
- stații de tratare a apei care folosesc procese de dedurizare cu var
- unități industriale care pregătesc apă cu duritate redusă pentru procese tehnologice
- fabrici care tratează apă înainte de alimentarea cazanelor
- instalații industriale care au cerințe stricte privind duritatea apei
- operatori care folosesc procese de precipitare chimică pentru reducerea carbonatelor din apa brută
Pentru majoritatea birourilor, magazinelor, restaurantelor sau altor firme mici conectate la rețeaua publică de apă, acest cod are o relevanță foarte redusă.
Chiar și existența unui dedurizator de apă nu înseamnă automat că firma produce 19 09 03. Multe instalații mai mici folosesc rășini schimbătoare de ioni, iar acestea generează alte tipuri de reziduuri, asociate în special codurilor 19 09 05 și 19 09 06.
Greșeli frecvente de clasificare
Una dintre cele mai frecvente greșeli este încadrarea după aspectul nămolului.
Un material albicios, cretos sau bogat în calciu nu este suficient pentru a justifica folosirea codului 19 09 03. Întrebarea corectă este dacă materialul a rezultat efectiv dintr-un proces de decarbonatare a apei.
O altă confuzie poate apărea cu 19 09 02 – nămoluri de la limpezirea apei. Dacă nămolul provine dintr-o etapă generală de coagulare și sedimentare a impurităților din apa brută, 19 09 02 poate fi mai potrivit. Dacă însă nămolul este produs specific prin procesul de decarbonatare sau dedurizare prin precipitare, 19 09 03 este codul mai specific.
De asemenea, nu ar trebui încadrate la 19 09 03:
- depunerile de calcar îndepărtate în timpul mentenanței echipamentelor
- reziduurile de var provenite din alte procese industriale
- nămolurile cu var generate la tratarea apelor uzate
- șlamurile de ciment sau alte reziduuri din construcții
- ambalajele reactivilor utilizați pentru tratarea apei
În special în unitățile industriale, este important să nu se confunde tratarea apei de alimentare cu tratarea apelor uzate. Un nămol care conține var sau carbonat de calciu, dar provine din epurarea unei ape reziduale, trebuie analizat în contextul procesului de epurare, nu automat în categoria 19 09.
Observații privind colectarea și depozitarea
Nămolurile de la decarbonatare pot fi generate inițial sub forma unei suspensii minerale cu un conținut ridicat de apă. Din acest motiv, îngroșarea și deshidratarea mecanică sunt frecvent folosite înainte de transport.
După deshidratare, materialul poate avea forma unei turte sau a unei mase minerale compacte. În funcție de instalație, poate fi păstrat temporar în containere, buncăre sau alte sisteme dedicate.
Dacă materialul este lăsat să se usuce foarte mult, fracțiile fine pot produce praf în timpul manipulării. În schimb, dacă nămolul rămâne foarte umed, transportul implică deplasarea unei cantități importante de apă care nu aduce niciun avantaj.
Din acest motiv, nivelul de deshidratare și metoda de stocare sunt adaptate de obicei instalației și modului în care deșeul este preluat.
Este util ca nămolul de decarbonatare să fie păstrat separat de nămolurile de limpezire, deșeurile de mentenanță, ambalajele de reactivi și alte fluxuri generate în aceeași zonă tehnică.
De ce este importantă separarea corectă
Un nămol de decarbonatare relativ curat și predominant mineral poate avea caracteristici diferite față de un nămol de limpezire care conține o varietate mai mare de impurități din apa brută.
Păstrarea separată a acestor fluxuri permite o descriere mai clară a compoziției și poate facilita identificarea unei metode potrivite de valorificare sau eliminare.
În anumite situații, un nămol cu conținut ridicat de carbonat de calciu poate avea un potențial de valorificare materială. Această posibilitate nu trebuie însă presupusă automat doar din codul deșeului.
Contează compoziția reală, substanțele utilizate în proces, impuritățile provenite din apa brută și cerințele instalației care ar urma să primească materialul.
Dacă nu există o posibilitate realistă de valorificare, deshidratarea și predarea către un operator care acceptă acest tip de deșeu poate rămâne soluția practică.
Concluzie
Codul 19 09 03 – nămoluri de la decarbonatare – este destinat nămolurilor minerale generate în mod specific prin procese de decarbonatare sau dedurizare prin precipitare a apei destinate consumului sau utilizării industriale.
Diferența esențială față de 19 09 02 este procesul de origine. Un nămol obișnuit de la limpezirea apei este analizat în primul rând în cadrul codului 19 09 02, în timp ce un nămol produs specific prin precipitarea carbonatelor în procesul de dedurizare poate fi încadrat la 19 09 03.
Pentru clasificarea corectă, este mai util să fie analizată schema instalației și etapa tehnologică în care apare deșeul decât culoarea sau conținutul aparent de calciu. Această abordare reduce riscul ca alte reziduuri minerale, depuneri de calcar sau nămoluri provenite din procese complet diferite să fie încadrate greșit sub același cod.