Codul de deșeu 19 09 02 se referă la nămolurile rezultate atunci când apa brută este limpezită în cadrul unui proces de tratare destinat obținerii apei potabile sau a apei pentru uz industrial.
În astfel de instalații, apa poate conține particule fine în suspensie, argilă, materii minerale, resturi organice și alte impurități. Prin procese de coagulare, floculare, sedimentare sau decantare, aceste particule sunt adunate și separate din apă, formând un nămol care se acumulează în decantoare sau alte echipamente de separare.
În multe instalații se folosesc și coagulanți pe bază de aluminiu sau fier. Aceștia favorizează formarea unor particule mai mari, numite flocoane, care se depun și ajung împreună cu impuritățile din apa brută în nămolul rezultat.
Elementul esențial pentru clasificare este proveniența: nămolul trebuie să rezulte din tratarea apei înainte de utilizare, nu din epurarea apei după ce aceasta a fost utilizată.
Exemple de deșeuri incluse
În funcție de tehnologia utilizată și de calitatea apei brute, în această categorie pot intra:
- nămolul evacuat din decantoarele unei stații de potabilizare
- nămolul rezultat după coagularea și flocularea apei brute
- depunerile concentrate rezultate din sedimentarea particulelor suspendate
- nămolul evacuat din instalațiile de limpezire a apei industriale
- nămolul îngroșat provenit din același proces de clarificare
- turta de nămol obținută după deshidratarea mecanică a nămolului de limpezire
Este important de înțeles că forma fizică se poate schimba fără ca originea deșeului să se schimbe. De exemplu, un nămol lichid 19 09 02 poate fi îngroșat, centrifugat sau trecut printr-un filtru-presă. Materialul rezultat poate deveni o pastă densă sau o turtă relativ uscată, dar continuă să provină din același proces de limpezire a apei.
Cine generează frecvent acest tip de deșeu
Codul 19 09 02 este întâlnit în primul rând la instalațiile care tratează cantități importante de apă brută.
Generatorii tipici pot include:
- operatorii stațiilor de tratare și potabilizare a apei
- fabricile care utilizează apă din surse proprii și o limpezesc înainte de producție
- unitățile industriale care pregătesc apă pentru procese tehnologice
- instalațiile care tratează apă pentru sisteme de răcire, utilități sau alte utilizări industriale
- companiile care exploatează captări proprii din râuri, lacuri sau puțuri
Documentația analizată oferă inclusiv un exemplu industrial din România, unde o unitate de producție înregistrează separat nămolurile de la limpezirea apei sub codul 19 09 02. Codul nu este, așadar, rezervat exclusiv operatorilor publici de apă.
Pentru un birou, magazin, restaurant sau altă firmă conectată pur și simplu la rețeaua publică de apă, acest cod este însă puțin probabil să apară. Firma trebuie să opereze efectiv un proces de tratare și limpezire a apei pentru a genera acest tip de deșeu.
Greșeli frecvente de clasificare
Cea mai frecventă problemă este folosirea codului 19 09 02 pentru orice material descris informal drept “nămol de la apă”. Aspectul nămolului nu este suficient pentru alegerea codului.
Trebuie verificat dacă nămolul a rezultat din tratarea apei de alimentare sau din epurarea unei ape uzate.
De exemplu, un nămol biologic rezultat după tratarea apelor reziduale industriale nu este 19 09 02. În funcție de compoziție și proces, pot fi relevante codurile 19 08 11* sau 19 08 12, dedicate nămolurilor de la epurarea biologică a apelor reziduale industriale.
Pentru nămolurile provenite din alte procedee de epurare a apelor reziduale industriale pot fi relevante codurile 19 08 13* sau 19 08 14.
O altă confuzie poate apărea între 19 09 02 și 19 09 03 – nămoluri de la decarbonatare. Dacă nămolul este produs în mod specific printr-un proces de decarbonatare sau dedurizare prin precipitare, codul 19 09 03 este mai specific decât codul general pentru nămolul de limpezire.
De asemenea, nu este corect să se presupună că trecerea nămolului printr-un filtru-presă generează automat un nou tip de deșeu. Dacă echipamentul doar elimină apa din nămolul 19 09 02, turta rezultată rămâne legată de același proces de origine.
Observații privind colectarea și depozitarea
Nămolurile de la limpezirea apei pot avea inițial un conținut foarte ridicat de apă. Din acest motiv, instalațiile mai mari folosesc frecvent etape de îngroșare, deshidratare sau uscare înainte de transport sau eliminare.
În funcție de cantitate și consistență, nămolul poate fi păstrat în bazine, rezervoare, containere, IBC-uri sau alte sisteme compatibile cu materialul. Documentația analizată oferă și exemple industriale din România în care 19 09 02 este păstrat în IBC-uri sau recipiente metalice, dar aceasta nu reprezintă o regulă generală pentru toate instalațiile.
La instalațiile mari, nămolul poate fi transferat direct din decantor către un îngroșător, o centrifugă sau un filtru-presă și apoi depozitat temporar sub formă de material deshidratat.
Este utilă evitarea pătrunderii apei de ploaie în materialul deja deshidratat, deoarece aceasta crește din nou cantitatea de apă care trebuie manipulată și transportată.
De asemenea, nămolul ar trebui păstrat separat de uleiuri, substanțe chimice de mentenanță, deșeuri municipale și nămoluri provenite din instalația de epurare a apelor uzate.
De ce este importantă separarea corectă
Un nămol rezultat din limpezirea apei brute poate avea o compoziție foarte diferită de un nămol provenit din epurarea apelor uzate.
Nămolul 19 09 02 conține în principal materialele eliminate din sursa de apă împreună, după caz, cu produsele utilizate în procesul de coagulare și clarificare. În funcție de sursa apei, acesta poate fi predominant mineral sau poate conține și materie organică și alți contaminanți reținuți din apă.
Separarea fluxurilor permite o descriere mai clară a materialului și poate facilita alegerea unei metode adecvate de tratare, valorificare sau eliminare.
Acest tip de nămol nu trebuie privit automat ca o fracție reciclabilă obișnuită. Posibilitățile de valorificare depind de compoziția reală, de substanțele utilizate în tratarea apei și de contaminanții care au fost eliminați din sursa de apă.
În unele situații, anumite nămoluri predominant minerale pot avea opțiuni de valorificare. În alte cazuri, soluția realistă poate fi deshidratarea urmată de predarea către o instalație care acceptă materialul respectiv. Codul deșeului, luat singur, nu stabilește automat destinația.
Concluzie
Codul 19 09 02 – nămoluri de la limpezirea apei – se aplică nămolurilor formate atunci când impuritățile sunt separate din apa brută în procesul de pregătire a apei potabile sau industriale.
Cel mai important criteriu este originea. Dacă nămolul provine dintr-un decantor care limpezește apa înainte de utilizare, 19 09 02 poate fi codul potrivit. Dacă provine din tratarea unei ape uzate după utilizare, trebuie analizate codurile din categoria 19 08 sau alte coduri specifice procesului respectiv.
În practică, identificarea instalației și a etapei tehnologice care generează nămolul este mult mai sigură decât clasificarea după culoare, consistență sau simpla denumire de “nămol”. Păstrarea separată a nămolurilor din tratarea apei de alimentare și a celor provenite din epurarea apelor uzate ajută atât la clasificare, cât și la gestionarea lor ulterioară.