Achiziții intracomunitare și ambalaje – obligații AFM și EPR

Dacă firma ta cumpără produse fizice din Germania, Italia, Polonia, Franța, Ungaria sau orice alt stat al Uniunii Europene și le aduce în România, este posibil să apară obligații privind ambalajele acestor produse.

Pentru o firmă mică, situația poate părea simplă: produsul a fost cumpărat din UE, furnizorul este o companie europeană, iar marfa vine deja ambalată. Este ușor să presupui că partea legată de ambalaje a fost deja rezolvată în țara furnizorului.

Din perspectiva responsabilității pentru ambalaje, lucrurile nu funcționează însă neapărat așa.

Dacă firma românească aduce produse ambalate din alt stat UE și apoi le comercializează în România, ea poate deveni operatorul responsabil pentru ambalajele respective pe piața românească.

Asta poate însemna obligații privind evidența cantităților de ambalaje, AFM și responsabilitatea extinsă a producătorului, cunoscută sub denumirea de EPR.

În acest articol explicăm simplu ce înseamnă o achiziție intracomunitară din perspectiva ambalajelor, ce trebuie urmărit și care sunt situațiile în care răspunsul nu este atât de simplu.

Ce este o achiziție intracomunitară?

În contextul acestui articol, ne referim la situația în care o firmă din România cumpără bunuri dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene și acestea sunt aduse în România.

De exemplu:

cumperi produse cosmetice din Germania și le vinzi în România
cumperi piese auto din Polonia și le distribui clienților români
cumperi cafea ambalată din Italia și o vinzi într-un magazin din România
cumperi echipamente din Franța și le comercializezi online în România
cumperi produse alimentare din Ungaria și le distribui magazinelor românești

Nu este același lucru cu importul din China, Turcia, SUA sau Marea Britanie. Aceste țări se află în afara Uniunii Europene, iar aducerea bunurilor de acolo reprezintă un flux diferit.

Din punctul de vedere al ambalajelor însă, ambele situații pot conduce la responsabilități pentru firma românească atunci când aceasta pune produsele ambalate pe piața din România.

De ce pot avea obligații dacă produsele au fost cumpărate din UE?

Responsabilitatea EPR este legată de piața pe care ambalajul este pus la dispoziție, nu doar de locul în care a fost fabricat.

Să luăm un exemplu simplu.

O firmă din Suceava cumpără 1.000 de produse cosmetice de la un furnizor din Germania. Produsele vin deja în cutii individuale și sunt aduse în România, unde firma le vinde clienților români.

Furnizorul german poate avea obligații pentru ambalajele respective în Germania pentru activitatea sa de acolo. Dar acest lucru nu înseamnă automat că responsabilitatea pentru piața din România a fost deja îndeplinită.

Firma românească este în mod normal operatorul care face pentru prima dată produsele ambalate disponibile pe teritoriul României.

Din acest motiv, pentru fluxul respectiv poate deveni producător în sensul legislației EPR privind ambalajele.

Cumperi produse ambalate din alte state UE?

Dacă firma ta aduce produse sau ambalaje din alt stat al Uniunii Europene, poți verifica orientativ ce obligații ar putea fi relevante. Instrumentul este gratuit și nu solicită CUI-ul firmei, numele companiei, adresa de email sau alte date personale.

Verificare rapidă

Ce înseamnă “producător” în cazul acesta?

Cuvântul “producător” poate crea multă confuzie în legislația de mediu.

În limbaj obișnuit, producătorul produsului cosmetic din exemplul nostru este fabrica din Germania.

În sistemul EPR, termenul poate avea un sens diferit. Contează operatorul care pune pentru prima dată produsul ambalat la dispoziție pe piața relevantă.

De aceea o firmă românească poate deveni producător în sens EPR fără să fi fabricat nici produsul și nici ambalajul.

Acesta este unul dintre motivele pentru care simpla întrebare “cine a fabricat produsul?” nu este suficientă pentru a stabili obligațiile privind ambalajele.

Ce este PPWR și de ce contează?

PPWR este prescurtarea de la Packaging and Packaging Waste Regulation, adică Regulamentul (UE) 2025/40 privind ambalajele și deșeurile de ambalaje.

Regulamentul se aplică în general din 12 august 2026 și stabilește reguli comune privind ambalajele în Uniunea Europeană.

Una dintre ideile importante pentru firme este caracterul teritorial al responsabilității EPR. Trebuie analizat în ce stat este făcut disponibil produsul ambalat și ce operator are acest rol.

În România, PPWR trebuie folosit împreună cu mecanismele naționale existente privind AFM, EPR, OIREP și raportarea cantităților de ambalaje.

Un exemplu practic: produse cosmetice cumpărate din Germania

Să presupunem că o firmă românească cumpără 500 de produse cosmetice de la un producător german.

Fiecare produs vine într-un recipient și o cutie individuală. Mai multe cutii sunt grupate într-o cutie mai mare pentru transport.

Produsele ajung în depozitul firmei din România și sunt apoi vândute clienților români.

Pentru această activitate trebuie analizate ambalajele care ajung în România împreună cu produsele.

Pot fi relevante, după caz:

cutia individuală a produsului
recipientul produsului dacă acesta are funcție de ambalaj
foliile de protecție
ambalajele care grupează mai multe produse
cutiile de transport
alte componente ale sistemului de ambalare

Nu este suficient să spui “am cumpărat 500 de produse din Germania”. Pentru evidența ambalajelor poate fi necesar să cunoști și cantitatea și materialele ambalajelor asociate acestor produse.

Ce materiale trebuie urmărite?

Dacă firma are responsabilități pentru ambalajele aduse din UE, acestea trebuie în general urmărite și în funcție de material.

Pot fi relevante categorii precum:

hârtie și carton
plastic
PET
sticlă
metale feroase
aluminiu
lemn
materiale compozite
alte materiale

De exemplu, două produse care au aceeași greutate pot avea structuri de ambalare complet diferite.

Un produs poate veni într-o cutie simplă de carton, iar altul poate avea carton, folie din plastic, un recipient din sticlă și elemente suplimentare de protecție.

De aceea evidența ambalajelor nu se poate baza doar pe numărul de produse cumpărate.

Cum aflu greutatea ambalajelor?

Cea mai simplă situație este cea în care furnizorul poate oferi date clare despre ambalaj.

Merită să ceri informații despre:

greutatea ambalajului pentru fiecare produs
materialele din care este realizat
ambalajele de grupare
ambalajele de transport

Pentru produse cumpărate regulat, aceste informații pot fi introduse într-o evidență și reutilizate la fiecare achiziție.

Dacă furnizorul nu oferă informații suficiente, firma trebuie să stabilească o metodă rezonabilă și consecventă pentru determinarea cantităților.

Este mult mai simplu să stabilești această metodă de la început decât să încerci să reconstruiești după un an ambalajele aferente sutelor de facturi de achiziție.

Ce obligații pot apărea în România?

Dacă firma românească este operatorul responsabil pentru ambalajele produselor cumpărate din UE și comercializate în România, pot deveni relevante mai multe obligații.

Printre acestea se pot afla:

determinarea cantităților de ambalaje pentru care firma este responsabilă
separarea cantităților în funcție de material
verificarea situației firmei față de AFM
declararea cantităților relevante
îndeplinirea responsabilității EPR
stabilirea modului de îndeplinire a obiectivelor de valorificare și reciclare
colaborarea cu un OIREP autorizat, dacă firma alege această modalitate de conformare

Aceste lucruri nu trebuie confundate între ele.

De exemplu, existența unui contract cu un OIREP nu înseamnă că firma nu mai trebuie să știe câte kilograme de carton, plastic, sticlă sau alte materiale a pus pe piață.

Ce este AFM?

AFM este Administrația Fondului pentru Mediu.

Pentru operatorii care intră în categoriile relevante privind ambalajele pot exista obligații privind înregistrarea, evidența cantităților, declarațiile și eventualele contribuții către Fondul pentru mediu.

Un lucru important pentru un administrator de firmă este să nu reducă toată problema la întrebarea “cât trebuie să plătesc?”.

Înainte de orice calcul trebuie stabilit:

dacă firma este responsabilă pentru ambalajul respectiv
pentru ce ambalaje este responsabilă
ce cantități sunt implicate
ce materiale sunt implicate
cum sunt îndeplinite obligațiile EPR

Ce este OIREP și la ce ajută?

OIREP este o organizație autorizată care implementează responsabilitatea extinsă a producătorului.

Pentru multe firme mici, colaborarea cu un OIREP este modalitatea practică prin care sunt îndeplinite colectiv obligațiile privind valorificarea și reciclarea deșeurilor de ambalaje.

OIREP-ul nu poate însă determina în locul firmei, din nimic, ce produse a cumpărat și ce ambalaje au fost puse pe piață.

Firma trebuie să poată furniza date corecte privind cantitățile pentru care este responsabilă.

De aceea evidența proprie rămâne importantă chiar și atunci când partea de îndeplinire a obiectivelor este transferată către un OIREP.

Furnizorul din Germania a plătit deja EPR. De ce aș mai avea eu obligații?

Pentru că EPR este în mare măsură teritorial.

Furnizorul german poate avea responsabilități pentru ambalajele pe care le pune pe piața germană.

Dar dacă produsele sunt vândute unei firme românești, aduse în România și ulterior comercializate aici, trebuie analizată separat punerea pe piața românească.

O plată sau o înregistrare EPR făcută în Germania nu reprezintă automat o înregistrare EPR pentru România.

Același principiu este important și invers: faptul că o firmă își îndeplinește obligațiile în România nu înseamnă automat că este acoperită pentru vânzările făcute în toate celelalte state UE.

Dacă cumpăr produse deja ambalate de la o firmă din România?

Aceasta este o situație diferită.

Dacă produsul a fost deja pus la dispoziție pe piața din România de un operator din România și firma ta îl cumpără și îl revinde neschimbat, în mod normal nu devii producător EPR pentru ambalajul original doar pentru că îl revânzi.

De exemplu, există o diferență între:

cumpăr un telefon ambalat de la un distribuitor din România și îl revând
cumpăr același telefon direct de la un furnizor din Germania și îl aduc în România pentru revânzare

În primul caz, ambalajul original fusese deja făcut disponibil pe piața românească în amonte.

În al doilea caz, firma românească poate fi primul operator care face produsul ambalat disponibil în România.

Această diferență aparent mică poate schimba responsabilitatea EPR.

Dacă produsele cumpărate din UE sunt numai pentru uzul firmei?

Aici situația este mai puțin simplă și merită tratată separat.

De exemplu, firma cumpără din Germania un utilaj ambalat, îl aduce în România și îl folosește în propria fabrică. Nu îl revinde și nu îl distribuie mai departe.

Legislația românească existentă înainte de aplicarea PPWR include formulări referitoare la anumite produse ambalate achiziționate din alte state UE pentru consumul sau utilizarea proprie a operatorului.

PPWR folosește însă un model nou, bazat inclusiv pe locul în care produsul este pus la dispoziție și pe statutul utilizatorului final.

În anumite structuri, mai ales atunci când vânzătorul străin furnizează direct produsul unui utilizator profesional din România, analiza operatorului responsabil poate fi diferită.

Din acest motiv, dacă produsele sunt aduse din UE exclusiv pentru utilizarea proprie a firmei, nu este prudent să aplici automat regula folosită pentru produsele cumpărate și revândute.

Wizard-ul marchează această situație ca necesitând verificare individuală.

Dacă o parte din produse le vând și o parte le folosesc?

Atunci cele două fluxuri trebuie separate.

Pentru partea de produse cumpărate din UE și revândute în România poate exista o concluzie destul de clară privind responsabilitatea pentru ambalaje.

Pentru partea folosită exclusiv în activitatea proprie poate fi necesară analiza separată descrisă mai sus.

Este un exemplu bun de ce evidența nu ar trebui făcută doar pe baza valorii totale a unei facturi.

Dacă reambalez produsele cumpărate din UE?

Atunci apare încă un flux de ambalaje.

Să presupunem că firma cumpără produse vrac sau în ambalaje mari din Italia, apoi le porționează și le pune în cutii sau pungi proprii pentru vânzarea în România.

Trebuie analizate separat:

ambalajele care au venit odată cu produsele din Italia
ambalajele noi în care firma românească pune produsele

Pentru noul ambalaj de vânzare, firma care îl umple și pune produsul ambalat pe piață este în mod normal actorul relevant pentru responsabilitatea EPR.

Nu este suficient să spui că pungile sau cutiile au fost cumpărate de la alt furnizor.

Dacă adaug o cutie pentru curier?

Și cutia de expediere trebuie analizată separat de ambalajul original al produsului.

De exemplu, firma cumpără cosmetice din Germania în ambalajul lor original, apoi pentru comenzile online adaugă:

cutie de carton pentru curier
folie cu bule
hârtie de umplere
plic de expediere
alte elemente de protecție

Acestea reprezintă un flux separat de ambalare.

PPWR conține reguli speciale pentru anumite ambalaje standard de transport furnizate goale în același stat membru.

Dacă ambalajul de transport este cumpărat standard și fără marcă proprie de la un furnizor din România, PPWR poate plasa responsabilitatea în amonte, la furnizorul ambalajului.

În același timp, normele AFM românești existente înainte de PPWR folosesc formulări diferite pentru anumite situații de supraambalare.

De aceea această zonă trebuie tratată cu prudență și nu trebuie presupus automat că orice cutie de curier adăugată de magazin generează exact aceeași responsabilitate.

Dacă ambalajele goale sunt cumpărate din alt stat UE?

Achiziția intracomunitară poate privi și ambalaje goale, nu doar produse deja ambalate.

De exemplu, o firmă poate cumpăra din Polonia:

cutii
pungi
sticle
borcane
plicuri de curier
folie
alte produse de ambalare

Dacă firma românească este primul operator relevant care face aceste ambalaje disponibile pe teritoriul României, poate apărea o responsabilitate în România.

Dacă firma le folosește apoi pentru a ambala propriile produse, trebuie analizat și rolul său pentru ambalajul final rezultat.

De aceea proveniența ambalajului este importantă. O cutie standard cumpărată din România nu este neapărat tratată identic cu aceeași cutie cumpărată direct din alt stat UE.

Există un prag minim sub care nu am obligații?

Nu există o scutire generală de tipul “sub 10 kg nu trebuie să faci nimic” sau “microîntreprinderile nu au EPR”.

PPWR conține o simplificare a anumitor informații de raportare pentru producătorii care pun la dispoziție mai puțin de 10 tone de ambalaje pe an.

Acest prag nu este însă o scutire generală de la responsabilitatea EPR.

Cu alte cuvinte, chiar dacă firma aduce din Germania doar câteva sute de produse pe an, primul lucru de verificat rămâne statutul firmei pentru ambalajele respective.

După aceea devine relevantă cantitatea.

Trebuie să plătesc automat 2 lei/kg?

Nu.

Suma de 2 lei/kg apare în legislația privind Fondul pentru mediu și este legată de neîndeplinirea obiectivelor relevante de valorificare și reciclare.

Nu este o taxă simplă aplicată automat fiecărui kilogram de ambalaj cumpărat din alt stat UE.

De aceea trebuie diferențiate:

responsabilitatea firmei pentru ambalaj
evidența cantităților
declarațiile către AFM
îndeplinirea obiectivelor EPR
eventualele contribuții rezultate dacă obiectivele nu sunt îndeplinite

Un contract cu un OIREP poate fi parte din modul de îndeplinire a responsabilității, dar nu elimină necesitatea unei evidențe corecte.

Dacă cumpăr băuturi ambalate din alt stat UE?

Pentru anumite băuturi poate deveni relevant și Sistemul Garanție-Returnare, cunoscut ca SGR.

Dacă firma aduce în România și pune pe piață băuturi în ambalaje nereutilizabile eligibile SGR, pot apărea obligații separate față de regimul general al ambalajelor.

În România, SGR acoperă anumite ambalaje primare nereutilizabile din sticlă, plastic sau metal, cu volume între 0,1 litri și 3 litri, pentru categoriile de băuturi prevăzute de legislație.

De aceea o firmă care cumpără din Italia vin sau băuturi răcoritoare, de exemplu, nu ar trebui să analizeze doar EPR-ul general pentru ambalaje. Trebuie verificată și încadrarea în SGR.

Achiziția din UE și Evidența Gestiunii Deșeurilor sunt același lucru?

Nu.

EPR privește responsabilitatea pentru ambalajele puse pe piață.

Evidența Gestiunii Deșeurilor privește deșeurile generate de activitatea firmei.

De exemplu, firma primește produse din Germania în cutii mari de transport. Produsele sunt scoase din cutii în depozit, iar cutiile rămân la firmă și devin deșeu de carton.

Trebuie separate două întrebări:

cine are responsabilitatea EPR pentru ambalajul respectiv
cum este evidențiat și gestionat deșeul de carton care a rezultat în activitatea firmei

Faptul că ai rezolvat una dintre obligații nu înseamnă automat că ai rezolvat-o și pe cealaltă.

Dacă vând mai departe produsele în alte state UE?

O firmă poate cumpăra produse dintr-un stat UE, le poate aduce în România și apoi poate vinde o parte dintre ele în alte state membre.

În această situație trebuie urmărite separat piețele pe care ajung produsele.

De exemplu, firma cumpără produse din Italia, le depozitează în România și apoi:

vinde o parte clienților din România
vinde o parte direct consumatorilor din Germania
vinde o parte unui distribuitor din Franța

Aceste trei fluxuri nu trebuie tratate automat la fel.

Pentru produsele puse pe piața românească trebuie analizate obligațiile din România.

Pentru vânzările directe către utilizatori finali din alt stat membru pot apărea obligații EPR în țara de destinație.

Dacă produsul este vândut unui distribuitor din alt stat UE care îl revinde ulterior, modul în care se stabilește producătorul în țara respectivă poate fi diferit.

Nu există o singură înregistrare EPR europeană care să acopere automat toate statele membre.

Ce ar trebui să verifice practic o firmă care cumpără produse din UE?

Pentru început, merită să faci o listă simplă a fluxurilor prin care produsele ajung în România.

Identifică produsele ambalate cumpărate din alte state UE
Separă produsele destinate revânzării de cele folosite exclusiv în activitatea firmei
Identifică ambalajele care ajung în România împreună cu produsele
Identifică materialele din care sunt realizate ambalajele
Obține de la furnizor date privind greutatea ambalajelor atunci când este posibil
Stabilește o metodă de determinare a cantităților
Verifică dacă firma este operatorul responsabil pentru ambalajele puse pe piața românească
Verifică situația firmei față de AFM
Verifică modul de îndeplinire a responsabilității EPR
Separă ambalajele originale de eventualele ambalaje noi adăugate de firmă

Dacă firma cumpără și din România, și din UE, aceste fluxuri ar trebui de asemenea separate.

Un produs cumpărat de la un distribuitor român și unul cumpărat direct de la un furnizor german pot arăta identic pe raft, dar traseul lor până pe piața românească este diferit.

Care sunt greșelile frecvente?

Printre presupunerile care pot conduce la o evidență greșită se află:

să presupui că orice produs cumpărat din UE are deja obligațiile EPR rezolvate pentru România
să confunzi producătorul fizic al produsului cu producătorul în sens EPR
să urmărești numărul de produse, dar nu și greutatea ambalajelor
să ignori ambalajele de grupare sau transport care vin împreună cu produsele
să tratezi produsele pentru uz propriu exact la fel ca produsele revândute
să amesteci ambalajele aduse din UE cu cele adăugate ulterior pentru curier
să consideri că un contract OIREP înlocuiește evidența cantităților
să presupui că sub o anumită cantitate nu există nicio obligație
să confunzi EPR cu Evidența Gestiunii Deșeurilor

Un exemplu cu trei fluxuri diferite

Să presupunem că o firmă românească are un magazin online de produse cosmetice.

Firma cumpără creme din Germania, parfumuri de la un distribuitor din România și cutii goale din Polonia pentru propriile seturi cadou.

Chiar dacă toate produsele ajung în același depozit, există cel puțin trei situații diferite.

Cremele din Germania: produsele ambalate sunt aduse din alt stat UE și apoi comercializate în România. Firma poate deveni producător EPR în România pentru ambalajele respective.

Parfumurile cumpărate de la distribuitorul român: ambalajele originale au fost deja puse pe piața românească înainte ca magazinul să le cumpere. Simpla revânzare nu transformă în mod normal magazinul în producător pentru ambalajul original.

Cutiile goale din Polonia: firma le aduce în România și le folosește pentru a crea propriile seturi cadou. Acest flux trebuie analizat separat atât din perspectiva achiziției ambalajelor, cât și a noului ambalaj de vânzare rezultat.

Acesta este motivul pentru care o singură întrebare de tipul “firma folosește ambalaje?” nu este suficientă.

Nu ești sigur ce obligații are firma ta?

Dacă firma cumpără produse sau ambalaje din alte state UE, poți folosi gratuit instrumentul pentru verificarea obligațiilor privind ambalajele, AFM și EPR.

Wizard-ul analizează separat achizițiile din UE, importurile din afara UE, reambalarea, ambalajele de expediere și eventualele vânzări în alte state membre.

Nu îți cerem CUI-ul, numele firmei, adresa de email sau alte date personale. Răspunzi doar la întrebări despre activitatea firmei și primești un rezultat orientativ.

Întrebări frecvente

Cumpăr produse din Germania și le vând în România. Pot avea obligații EPR?

Da. În cazul obișnuit în care firma românească aduce produse ambalate din alt stat UE și apoi le comercializează în România, aceasta este în mod normal primul operator care face produsele ambalate disponibile pe piața românească.

Dacă furnizorul german are deja un contract EPR, sunt acoperit și eu?

Nu trebuie presupus acest lucru. Obligațiile EPR sunt legate de piața relevantă. Conformarea furnizorului în Germania nu înseamnă automat conformare pentru punerea produselor pe piața din România.

Dacă achiziționez produsele din UE doar pentru firma mea și nu le vând?

Aceasta este o situație care necesită o analiză separată. Cadrul românesc anterior PPWR și noile reguli europene pot conduce la o analiză diferită a operatorului responsabil, în funcție de structura concretă a tranzacției.

Dacă cumpăr doar 20 de produse pe an?

Volumul mic nu reprezintă automat o scutire de la EPR. Mai întâi trebuie stabilit dacă firma este operatorul responsabil, iar apoi se analizează cantitatea și obligațiile concrete.

Dacă reambalez produsele după ce ajung în România?

Noul ambalaj trebuie analizat separat. Pentru ambalajele de vânzare pe care firma le umple și le pune pe piață, firma poate deveni producător pentru acel ambalaj chiar dacă materialele au fost cumpărate de la alt furnizor.

Dacă folosesc cutii de curier cumpărate din România?

Acesta este un flux separat. PPWR conține reguli speciale pentru anumite ambalaje standard de transport, iar cadrul românesc anterior conține reguli care trebuie reconciliate cu noile definiții. În anumite situații este necesară verificare individuală.

Dacă am OIREP, mai trebuie să țin evidența?

Da. Firma trebuie să poată determina cantitățile și materialele ambalajelor pentru care este responsabilă chiar dacă îndeplinirea obiectivelor EPR se face printr-un OIREP.

Cadrul legislativ

Informațiile din acest articol și din instrumentul de verificare sunt bazate pe cadrul legislativ verificat pentru august 2026, inclusiv:

Aplicarea PPWR a adus modificări importante în modul în care este stabilit operatorul responsabil pentru anumite ambalaje. Pentru situațiile în care noile reguli europene și mecanismele românești existente nu oferă încă un răspuns suficient de clar, este mai prudentă o verificare individuală.

Important

Acest articol are rol informativ și orientativ și nu reprezintă consultanță juridică, o decizie a AFM sau ANPM ori o confirmare definitivă a obligațiilor unei anumite firme.

Încadrarea exactă poate depinde de fluxul real al produselor, contractele dintre operatori, proveniența ambalajelor, rolul fiecărei firme din lanțul comercial, utilizarea produselor și piața pe care acestea sunt puse la dispoziție.

Pentru situațiile neclare sau pentru cele marcate de wizard ca necesitând verificare individuală, verifică regulile aplicabile situației concrete și, dacă este necesar, solicită ajutorul unui specialist.