Codul de deșeu 19 08 12 – nămoluri de la epurarea biologică a apelor reziduale industriale, altele decât cele specificate la 19 08 11 se referă la nămolurile generate prin tratarea biologică a apelor uzate industriale, atunci când acestea nu se încadrează la codul periculos 19 08 11*.
Într-o instalație biologică, microorganismele sunt folosite pentru a descompune sau transforma o parte dintre substanțele prezente în apa uzată. Pe măsură ce procesul funcționează, se formează biomasă, iar o parte din aceasta trebuie eliminată periodic sub formă de nămol biologic.
Pentru utilizarea codului 19 08 12 sunt importante două lucruri: apa tratată trebuie să fie de origine industrială, iar nămolul trebuie să provină efectiv dintr-un proces biologic de epurare.
Faptul că acest cod nu are asterisc nu înseamnă însă că orice nămol industrial poate fi considerat automat nepericulos și trecut la 19 08 12. Încadrarea trebuie să fie susținută de informațiile despre proces și despre caracteristicile deșeului.
Exemple de deșeuri incluse
În practică, sub codul 19 08 12 pot intra:
- nămol activ excedentar dintr-un bazin de aerare pentru ape uzate industriale
- biomasă eliminată periodic dintr-un proces biologic industrial
- nămol din decantorul secundar al unei stații de epurare industriale
- nămol biologic îngroșat provenit din tratarea unui efluent industrial
- turtă de nămol obținută prin deshidratarea unui nămol biologic industrial
De exemplu, o unitate de producție poate avea o stație proprie în care apele uzate sunt tratate într-un bazin de aerare cu nămol activ. Biomasa excedentară este evacuată, îngroșată și apoi deshidratată. Dacă originea și caracteristicile materialului corespund variantei nepericuloase a acestei perechi de coduri, 19 08 12 poate fi codul relevant.
Ce nu trebuie confundat cu 19 08 12
Prima diferență importantă este față de 19 08 11* – nămoluri cu conținut de substanțe periculoase de la epurarea biologică a apelor reziduale industriale. Cele două coduri descriu același tip general de proces biologic, dar variante diferite în funcție de caracteristicile nămolului.
Nici nămolul provenit din epurarea apelor uzate orășenești nu trebuie trecut aici. Pentru acesta există codul 19 08 05 – nămoluri de la epurarea apelor uzate orășenești.
De asemenea, nămolurile rezultate din precipitare chimică, neutralizare, coagulare, floculare sau alte procese fizico-chimice nu sunt automat 19 08 12. Pentru alte procedee de epurare a apelor reziduale industriale trebuie analizate 19 08 13* și 19 08 14.
Mai există o verificare importantă: unele activități industriale au coduri proprii pentru nămolurile provenite din epurarea apelor uzate pe amplasament. Acest lucru este întâlnit, de exemplu, în mai multe activități din industria alimentară și a băuturilor. În asemenea situații, codul specific activității trebuie verificat înainte de a utiliza 19 08 12.
Cine generează frecvent acest tip de deșeu
Codul este relevant în principal pentru firme și operatori care exploatează instalații biologice de tratare a apelor uzate industriale.
Generatorii pot include:
- unități de producție cu stații biologice proprii de epurare
- operatori specializați în tratarea apelor uzate industriale
- instalații care utilizează nămol activ sau alte procese biologice
- unități industriale care produc ape uzate cu o componentă biodegradabilă importantă
- instalații centralizate care tratează anumite fluxuri de ape uzate industriale
Pentru birouri, magazine, depozite și majoritatea firmelor comerciale obișnuite, acest cod are o relevanță foarte redusă. El apare în principal acolo unde firma operează efectiv o stație de epurare industrială.
Greșeli frecvente de clasificare
Una dintre cele mai frecvente greșeli este folosirea codului 19 08 12 ca un cod general pentru “nămol industrial nepericulos”. Denumirea poate părea potrivită pentru multe materiale, dar codul este mult mai specific: trebuie să fie vorba despre nămol rezultat din epurare biologică.
O altă eroare este alegerea automată a codului 19 08 12 doar pentru că o analiză a unui singur parametru nu a indicat o problemă. Diferența față de 19 08 11* trebuie stabilită pe baza caracteristicilor relevante ale deșeului, nu printr-o verificare izolată care nu descrie întregul material.
Se poate confunda și nămolul biologic cu cel fizico-chimic. De exemplu, faptul că un nămol este deshidratat într-un filtru-presă nu îl transformă într-un nămol rezultat din “alt procedeu de epurare”. Filtrul-presă poate doar să deshidrateze un nămol care a fost produs anterior biologic.
Nici existența unui echipament DAF nu stabilește singură codul. Flotația cu aer dizolvat poate fi utilizată în diferite puncte ale instalației, inclusiv pentru separarea nămolului biologic. Trebuie înțeles rolul concret al echipamentului în proces.
Observații privind colectarea și depozitarea
Nămolul biologic poate fi lichid, îngroșat sau deshidratat. Îngroșarea și deshidratarea reduc cantitatea de apă și pot face transportul mai eficient.
Nămolurile lichide sunt gestionate de regulă în rezervoare sau bazine adecvate, iar turtele deshidratate pot fi păstrate în containere sau bene. Pentru materialele deshidratate este utilă limitarea contactului cu ploaia, deoarece reumezirea crește din nou masa și poate produce scurgeri.
Este recomandată păstrarea separată a nămolurilor provenite din procese diferite, mai ales atunci când acestea au compoziții sau destinații diferite.
De asemenea, loturile depozitate ar trebui să poată fi asociate cu instalația și etapa care le-a generat. Această informație ajută la evitarea unei reclasificări ulterioare bazate doar pe aspectul materialului.
De ce este importantă separarea corectă
Faptul că un nămol este clasificat ca nepericulos nu înseamnă automat că poate fi valorificat în agricultură, compostare sau într-un alt proces destinat nămolurilor municipale.
Apele uzate industriale pot avea o compoziție foarte diferită de apele menajere, iar nămolul biologic rezultat poate conține substanțe caracteristice procesului industrial. Posibilitățile de valorificare sau eliminare depind de compoziția concretă și de cerințele instalației care îl primește.
Păstrarea separată a nămolului biologic față de nămolurile fizico-chimice, uleiuri, reziduuri de separatoare sau alte deșeuri industriale permite o caracterizare mai clară și poate păstra mai multe opțiuni de gestionare.
Concluzie
19 08 12 – nămoluri de la epurarea biologică a apelor reziduale industriale, altele decât cele specificate la 19 08 11 este codul pentru nămolurile biologice industriale care nu se încadrează la varianta periculoasă 19 08 11*.
În practică, alegerea codului trebuie să pornească de la trei verificări: apa tratată este industrială, nămolul a fost generat de un proces biologic și varianta periculoasă 19 08 11* nu este aplicabilă.
Dacă nămolul provine din epurarea apelor uzate orășenești, trebuie analizat 19 08 05. Dacă este produs prin precipitare, neutralizare sau alte procese fizico-chimice, sunt relevante 19 08 13* și 19 08 14. Iar dacă industria respectivă are propriul cod pentru nămolul de epurare, acel cod mai specific trebuie verificat înainte.
Astfel, 19 08 12 nu trebuie privit ca o categorie generală pentru orice nămol industrial “care pare nepericulos”, ci ca un cod legat de un proces și de o origine bine definite.