Codul 19 02 06 se utilizează pentru nămolurile nepericuloase rezultate din tratarea fizico-chimică a deșeurilor.
Aceste nămoluri pot apărea după operațiuni precum neutralizarea, precipitarea, flocularea, separarea, sedimentarea sau deshidratarea unor deșeuri lichide. În urma procesului, particulele și substanțele separate din lichid se acumulează într-o fază solidă sau semisolidă, care poate avea aspect de sediment, pastă umedă ori turtă de filtru-presă.
Codul 19 02 06 este perechea nepericuloasă a codului 19 02 05* – nămoluri cu conținut de substanțe periculoase. Diferența dintre cele două nu este dată de culoare, miros, umiditate sau consistență, ci de compoziția reală și de proprietățile nămolului rezultat.
Prin urmare, faptul că un nămol pare stabil, nu are un miros puternic sau poate fi manipulat cu ușurință nu este suficient pentru clasificarea sa ca nepericulos.
Exemple de deșeuri incluse
În funcție de instalație și de deșeurile tratate, codul 19 02 06 poate include:
- nămoluri de precipitare rezultate din tratarea unor lichide nepericuloase
- sedimente formate după neutralizarea și separarea unor reziduuri lichide compatibile
- turte de filtru-presă rezultate din deshidratarea nămolurilor nepericuloase
- nămoluri provenite din tratarea fizico-chimică a unor ape de spălare industriale nepericuloase
- reziduuri semisolide rezultate din tratarea unor lichide cu conținut redus de impurități
- nămoluri rezultate din curățarea bazinelor utilizate într-un proces de tratare fizico-chimică
- nămoluri nepericuloase rezultate din tratarea levigatului sau a altor lichide colectate într-o instalație de gestionare a deșeurilor
Un exemplu practic documentat în România este nămolul rezultat din curățarea periodică a unui bazin de colectare a levigatului dintr-un centru de gestionare a deșeurilor. În cazul respectiv, nămolul a fost încadrat la 19 02 06, depozitat temporar în containere și trimis ulterior către o operațiune de gestionare adecvată.
Un alt exemplu poate fi o instalație care tratează lichide nepericuloase prin ajustarea pH-ului și adăugarea unor agenți de floculare. Particulele se aglomerează, se depun și sunt apoi deshidratate. Dacă nămolul rezultat nu prezintă proprietăți periculoase, acesta poate fi încadrat la 19 02 06.
Ce nu se clasifică în mod obișnuit la 19 02 06
Codul nu se utilizează pentru orice nămol nepericulos. Este necesar ca materialul să provină din tratarea fizico-chimică a deșeurilor.
Nămolurile provenite din epurarea apelor uzate urbane pot fi încadrate la 19 08 05 – nămoluri de la epurarea apelor uzate orășenești. Nămolurile nepericuloase rezultate din alte procedee de epurare a apelor uzate industriale pot intra la 19 08 14, în timp ce varianta periculoasă este 19 08 13*.
Nămolul provenit direct dintr-un separator de ulei și apă poate fi încadrat la 13 05 02* – nămoluri de la separatoarele ulei-apă. Reziduurile din separatoarele de grăsimi alimentare pot necesita codul 19 08 09, nu 19 02 06.
Nămolurile din fosele septice sunt descrise separat prin codul 20 03 04 – nămoluri din fosele septice.
Dacă nămolul conține metale periculoase, hidrocarburi, solvenți sau alte substanțe într-o concentrație care îi conferă proprietăți periculoase, trebuie analizată utilizarea codului 19 02 05*. Codul 19 02 06 nu poate fi ales doar pentru că este mai simplu de gestionat.
Cine generează frecvent acest tip de deșeu
Codul 19 02 06 apare în principal la:
- instalații de tratare a deșeurilor nepericuloase
- centre de gestionare și tratare a deșeurilor
- instalații care tratează levigat sau ape de spălare
- operatori care realizează neutralizarea și separarea unor lichide nepericuloase
- unități industriale mari cu propriile instalații de tratare fizico-chimică
- contractori specializați în tratarea reziduurilor lichide
- instalații care utilizează filtre-presă pentru deshidratarea nămolurilor
Pentru birouri, magazine, restaurante sau depozite obișnuite, codul este rar relevant. O firmă mică îl poate întâlni în documentele operatorului care tratează deșeurile sale, dar este puțin probabil să genereze direct un nămol 19 02 06 dacă nu desfășoară o operațiune proprie de tratare.
Greșeli frecvente de clasificare
Cea mai frecventă greșeală este alegerea codului 19 02 06 pentru orice nămol declarat nepericulos, fără verificarea procesului care l-a generat. Un nămol dintr-o stație de epurare, un separator sau o fosă septică poate avea un cod diferit, chiar dacă nu este periculos.
O altă greșeală este trecerea automată de la 19 02 05* la 19 02 06 după deshidratare. Filtrarea sau uscarea elimină o parte din apă, dar nu elimină în mod obligatoriu contaminanții. În anumite situații, reducerea cantității de apă poate chiar concentra substanțele rămase în turta de filtru.
De asemenea, nu este corect ca un nămol să fie declarat nepericulos doar deoarece lichidul tratat inițial era considerat nepericulos. Reactivii utilizați, impuritățile acumulate și concentrarea lor în faza solidă pot modifica proprietățile reziduului final.
Confuzia dintre nămol și celelalte fracții ale procesului este și ea frecventă. Într-o instalație de separare pot rezulta simultan un nămol 19 02 05* sau 19 02 06, o fracție uleioasă 19 02 07* și o fracție apoasă care trebuie evaluată separat.
Observații privind colectarea și depozitarea
Chiar dacă este nepericulos, nămolul trebuie depozitat într-un mod care să prevină scurgerile, împrăștierea sedimentului și contaminarea altor materiale. Pentru nămolurile umede sunt potrivite recipientele etanșe sau containerele care pot reține lichidul liber.
Turtele de filtru și nămolurile deshidratate trebuie protejate împotriva precipitațiilor. Contactul cu apa poate crește din nou umiditatea, poate genera scurgeri și poate îngreuna transportul sau acceptarea la instalația de destinație.
Dacă nămolul conține materie organică, pot apărea mirosuri chiar dacă deșeul nu este periculos. Sunt utile limitarea timpului de stocare, curățarea zonei și menținerea recipientelor închise.
Descrierea deșeului ar trebui să menționeze procesul de proveniență, starea fizică, nivelul aproximativ de umiditate și principalele componente. Codul singur nu oferă suficiente informații pentru transport și tratare.
De ce este importantă separarea corectă
Nămolul trebuie păstrat separat de fracțiile lichide, uleiuri, deșeuri periculoase și materiale reciclabile. Amestecarea poate schimba proprietățile întregului lot și poate limita variantele de tratare sau valorificare.
Este importantă și limitarea cantității de apă liberă. Un nămol bine deshidratat este mai ușor de transportat și poate necesita mai puține operațiuni ulterioare, însă deshidratarea nu schimbă automat clasificarea sa.
Opțiunile de valorificare sunt adesea limitate, deoarece nămolurile au o compoziție variabilă și pot conține multă apă. În practică, ele pot fi trimise către tratare suplimentară, valorificare în anumite condiții sau eliminare într-o instalație care acceptă compoziția respectivă.
Concluzie
Codul 19 02 06 se aplică nămolurilor nepericuloase rezultate din tratarea fizico-chimică a deșeurilor. El nu este un cod general pentru toate nămolurile nepericuloase și nu trebuie ales fără verificarea procesului de proveniență.
Diferența față de 19 02 05* trebuie stabilită pe baza compoziției reale a nămolului, nu după aspect, miros sau gradul de deshidratare. De asemenea, trebuie verificată diferența față de codurile din categoria 19 08, față de deșeurile din separatoarele ulei-apă și față de nămolurile din fose septice. Pentru majoritatea firmelor mici și mijlocii, codul apare mai ales în activitatea operatorilor de tratare sau a instalațiilor industriale specializate.