Codul 19 02 05* se utilizează pentru nămolurile rezultate din tratarea fizico-chimică a deșeurilor, atunci când acestea conțin substanțe periculoase.
Aceste nămoluri apar după procese precum neutralizarea, precipitarea, flocularea, separarea, tratarea compușilor cu crom sau cianuri, flotarea ori deshidratarea unor deșeuri lichide. În urma tratării, contaminanții sunt concentrați într-o fază solidă sau semisolidă, care poate avea aspect de pastă, sediment umed sau turtă scoasă dintr-un filtru-presă.
Codul nu descrie orice nămol murdar sau cu aspect neplăcut. Pentru încadrarea la 19 02 05* trebuie analizate atât procesul din care a rezultat materialul, cât și compoziția acestuia. Nămolul trebuie să provină din tratarea fizico-chimică a deșeurilor și să prezinte proprietăți care justifică încadrarea ca deșeu periculos.
Exemple de deșeuri incluse
În funcție de instalație și de deșeurile tratate, la codul 19 02 05* pot fi întâlnite:
- nămoluri cu hidroxizi metalici rezultate după neutralizarea și precipitarea unor lichide contaminate cu metale
- turte de filtru-presă cu nichel, crom, cupru, zinc, plumb sau alte metale periculoase
- nămoluri rezultate din reducerea și precipitarea cromului hexavalent
- nămoluri provenite din tratarea deșeurilor lichide cu cianuri
- reziduuri păstoase rezultate din tratarea chimică a apelor sau lichidelor uleioase primite ca deșeuri
- nămoluri de flotare cu hidrocarburi, solvenți sau alte substanțe organice periculoase
- sedimente și turte deshidratate rezultate din tratarea unor amestecuri chimice periculoase
Un exemplu practic este tratarea unor lichide provenite din activități de acoperire sau finisare a metalelor. Prin ajustarea pH-ului și adăugarea unor reactivi, metalele dizolvate pot fi precipitate și separate sub forma unui nămol. După deshidratare, materialul rezultat poate deveni o turtă compactă, dar contaminanții nu au dispărut. Ei sunt concentrați în reziduul solid, care poate fi încadrat la 19 02 05*.
Un alt exemplu este tratarea unor ape uleioase primite într-o instalație de deșeuri. Procesul poate produce simultan mai multe fluxuri: o fracție de ulei, un nămol și o fracție apoasă. Nămolul periculos poate fi încadrat la 19 02 05*, în timp ce uleiul separat poate intra la 19 02 07* – ulei și concentrate de la separare.
Ce nu se clasifică în mod obișnuit la 19 02 05*
Nu toate nămolurile industriale se încadrează la acest cod. Originea și tipul procesului sunt esențiale.
Nămolurile rezultate din alte procese de epurare a apelor uzate industriale pot fi încadrate, după caz, la 19 08 13* – nămoluri cu conținut de substanțe periculoase rezultate din alte procedee de epurare a apelor uzate industriale. Diferența nu este dată doar de aspectul nămolului, ci de instalația și operațiunea care l-au generat.
Nămolurile din separatoarele de ulei și apă pot avea coduri proprii în categoria 13 05. De exemplu, 13 05 02* se referă la nămoluri de la separatoarele ulei-apă. Un separator instalat la o spălătorie, într-un service sau pe o platformă industrială nu produce automat un deșeu 19 02 05*.
Nămolul care nu mai prezintă proprietăți periculoase poate fi analizat în raport cu 19 02 06 – nămoluri de la tratarea fizico-chimică, altele decât cele specificate la 19 02 05. Alegerea codului nepericulos nu ar trebui făcută doar pentru că materialul a fost deshidratat sau pentru că are un aspect stabil.
Dacă nămolul a trecut ulterior printr-o operațiune reală de stabilizare sau solidificare, reziduul rezultat poate necesita un cod din categoria 19 03. Simplul adaos de material absorbant pentru facilitarea manipulării nu înseamnă însă întotdeauna că a avut loc o stabilizare propriu-zisă.
Cine generează frecvent acest tip de deșeu
Codul 19 02 05* este întâlnit în special la:
- instalații de tratare a deșeurilor periculoase
- operatori care tratează lichide contaminate cu metale
- instalații care prelucrează ape uleioase și emulsii
- operatori care tratează deșeuri din galvanizare și finisarea metalelor
- contractori care realizează curățări industriale
- unități industriale mari cu instalații proprii de tratare fizico-chimică
- operatori care tratează levigat sau alte lichide industriale dificile
Pentru un birou, magazin, restaurant sau depozit obișnuit, codul are o relevanță foarte redusă. Poate fi relevant pentru firme din prelucrarea metalelor, tratarea suprafețelor, producția chimică, mentenanța industrială sau serviciile de gestionare a deșeurilor.
Greșeli frecvente de clasificare
O greșeală frecventă este folosirea codului 19 02 05* pentru orice nămol considerat “toxic” sau foarte murdar, fără verificarea procesului din care provine. Nămolurile de epurare, cele din separatoare și cele provenite direct dintr-un proces industrial pot avea alte coduri.
O altă confuzie apare între nămol și fracția de ulei. Într-o instalație de separare, uleiul recuperat poate fi 19 02 07*, în timp ce faza solidă sau păstoasă poate fi 19 02 05*. Cele două fluxuri nu ar trebui reunite automat sub același cod.
Este greșită și trecerea automată la codul nepericulos 19 02 06 doar pentru că nămolul a fost filtrat, uscat sau amestecat cu un material solid. Deshidratarea reduce apa, dar nu elimină în mod necesar metalele, hidrocarburile sau celelalte substanțe periculoase.
Observații privind colectarea și depozitarea
Nămolurile 19 02 05* trebuie păstrate în recipiente sau containere care previn scurgerile și pierderea fazei lichide. Pentru turtele de filtru și materialele păstoase pot fi utilizate containere închise sau protejate împotriva precipitațiilor.
Zona de stocare trebuie să permită controlul scurgerilor și al apelor de spălare. Este util ca materialul să fie manipulat cât mai puțin, deoarece transferurile repetate pot produce scurgeri, murdărirea platformei sau dispersarea particulelor după uscarea suprafeței nămolului.
Descrierea deșeului trebuie să includă informații despre procesul de proveniență și principalii contaminanți. Mențiunea “nămol periculos” este prea generală pentru a permite alegerea corectă a tratamentului și a recipientelor.
De ce este importantă separarea corectă
Separarea nămolului de ulei, apă și alte reziduuri permite gestionarea fiecărei fracții printr-o rută adecvată. Amestecarea lor poate crește volumul de deșeu periculos și poate limita eventualele posibilități de recuperare.
De asemenea, nămolurile periculoase nu trebuie amestecate cu pământ, rumeguș, deșeuri minerale sau materiale reciclabile doar pentru a deveni mai ușor de manipulat. O astfel de practică poate produce o cantitate mai mare de material contaminat fără a reduce pericolul inițial.
Valorificarea acestor nămoluri este adesea limitată de umiditate, compoziție variabilă și concentrația contaminanților. În funcție de caracteristici și de condițiile de acceptare, ele pot fi trimise către tratare suplimentară, tratare termică sau o instalație specializată de eliminare.
Concluzie
Codul 19 02 05* se aplică nămolurilor periculoase produse prin tratarea fizico-chimică a deșeurilor. Exemplele tipice includ nămoluri cu metale grele, reziduuri din tratarea cromului sau cianurilor și turte de filtru contaminate cu hidrocarburi ori alte substanțe periculoase.
Clasificarea trebuie să pornească de la procesul care a generat nămolul, nu doar de la aspectul său. Este importantă diferențierea față de 19 02 06, față de uleiul separat la 19 02 07* și față de nămolurile din epurarea apelor uzate sau din separatoarele ulei-apă. Pentru majoritatea firmelor mici, codul apare doar atunci când există o instalație proprie de tratare sau când activitatea implică gestionarea unor lichide industriale contaminate.